Ceea ce nu înţelege nimeni dintre cei care vorbesc despre educaţie în România, este faptul că în lume educaţia şi sistemul de educaţie este privit din ce în ce mai pregnant ca un sistem social şi nu ca unul educativ. Dacă dorim să construim un sistem şcolar comparativ cu cel european, accentul trebuie mutat de la educaţie la siguranţă.
Am să încerc să explic ce înseamnă acest lucru. În toată lumea civilizată s-a întâmplat un fenomen ce poate fi obervat şi la noi, oamenii au din ce în ce mai puţin timp pentru copiii lor. Acest lucru făcea ca foarte mulţi copii să se piardă, din punct de vedere social, iar pentru a preîntâmpina acest lucru guvernele occidentale au adoptat, aproximativ aceleaşi măsuri în ceea ce priveşte şcolile. Astfel, acestea au fost construite la standarde de siguranţă foarte ridicate, cu garduri solide acolo unde era cazul, dotate cu săli de sport, cantine săli de lectură, parcuri pentru recreere etc.
În plus, în nici un moment copiii nu trebuie să fie nesupravegheaţi. Acest lucru implică un program unitar al şcolilor, începe le la 8 – 9 şi se termină pe la 15 – 17, când unul dintre părinţi sau în cel mai rău caz bunic îl ia pe copil de la şcoală. Cu alte cuvinte nu există copii nesupravegheaţi pe stradă. Nici la şcoală nu rămân nesupravegheaţi, în nici un moment, cu alte cuvinte va exista tot timpul un profesor sau educator care să-i supravegheze fie că sunt în pauză, la masă sau se recrează.
Sună foarte frumos, nu-i aşa? În ciuda a ceea ce se vehiculează pe ecrane de tot felul de idioţi şi idioate ce vorbesc despre învăţământ cele de mai sus pot fi implementate şi în România, iar costurile unui asemenea program nu ar fi atât de mari pe cât par la prima vedere. De ce nu se face aşa ceva în România? Nu ştiu, din prostie, din incompetenţă sau din rea voinţă, alegeţi voi o variantă. Aşa cum am subliniat, guvernele din orice ţară nu vor face nimic bun pentru popor atâta timp cât acesta nu cere nimic.
În concluzie, dacă doriţi o şcoală modernă pentru voi sau pentru copii voştri, începeţi să cereţi cele de mai sus. Cereţi primarului, guvernului, parlamentului sau preşedintelui ca şcoala voastră să fie dotată cu sală de sport, cu suficiente clase pentru a se face program doar de dimineaţă, cu săli de lectură şi cu cantină, unde să fie servită mâncare sănătoasă. Dacă nu veţi face acest lucru, veţi avea în continuare aceleaşi discuţii sterile şi imbecile legate de examene, număr de elevi în clasă sau salarizarea profesorilor.
P.S. Semnaţi petiţia on – line de pe metropola-brasov.ro pentru păstrarea caracterului laic al Colegiului „Andrei Şaguna” şi pentru a nu trece în parohia BOR.
Alin Beta 
[…] si editoriale din Brasov Written by Dan on 25 May 2010 Educaţia şi societatea Ceea ce nu înţelege nimeni dintre cei care vorbesc despre educaţie în România, este faptul că […]
Deci in loc sa-i invatam, sa-i educam pe parinti ca ei sint cei care au responabilitatea de a-si educa copiii, mai bine ii ia statul si ii creste, nu?
Ce se intimpla atunci cind unii parinti nu isi indeplinesc responsabilitatile si nu-si mai hranesc copiii cum trebuie? Statul va hrani toti copiii pentru ca unii sint iresponsabili?
Eu vreau sa dau aceasta autoritate guvernului incit sa spuna copiilor mei ce sa faca la fiecare ceas din zi, la ce sa se uite si ce sa citeasca!!! Eu vreau ca guvernul sa iasa din mijlocul familiei si sa lase parintii sa se ocupe de copiii lor!
Eu in nici un caz nu accept ca copiii mei sa fie indoctrinati 9 ore pe zi!! Adica copiii mei sa stea mai mult sub supravegherea guvernului decit sub a parintilor????
Daca guvernul si-ar vedea de treaba pe care este pus s-o faca si ar rezolva ca sa mearga economia astfel incit doar tatal sa lucreze si mama sa aiba grija de copii, atunci guvernul nu ar mai avea motiv sa intervina!!
Dar ma intreb daca nu asta este scopul: sa devii dependent de guvern in toate aspectele vietii.
Nimeni nu te împiedică să-ţi înveţi copilul ce crezi tu de cuviinţă, dar cu ce te încurcă faptul că atunci când eşti la muncă statul ere grijă ca, toţi copiii să fie în siguranţă şi supravegeheaţi. În sistemul nostru de educaţie copiii nu sunt supravegheaţi nici de părinţi nici de stat, iar acest lucru se reflectă în societate, prin comportamentul lor.
Cind mai este timp sa educi copilul cind se afla sub supravegherea statului 9 ore pe zi? Seara cind vin parintii acasa, trebuie sa gateasca, sa spele, sa faca curatenie. Cind ar mai fi timp pentru copii?
Solutia la faptul ca parintii nu se ocupa de copii nu este ca copiii sa fie luati si indoctrinati de stat. Daca statul vrea familii sanatoase, cu o societate care pune valoare pe familie, atunci nu ar submina autoritatea parintilor.
Chestia este ca statul nu vrea familii sanatoase. Statul vrea control. Vrea sa controleze societatea, controlind mintilor copiilor de mici. Nu este de datoria statului sau a scolilor ca sa supravegheze copiii, ci a parintilor.
Daca, asa cum am spus mai sus, statul si-ar face treaba si ar redresa economia, mama ar putea sa stea acasa si ar putea sa aiba grija de copii. De ce atunci, statul nu-si face treaba pentru care este ales, in schimb se baga acolo unde nu ii este datoria? Nu ti se pare ca treaba este cam inversa?
Si sa nu imi spuna nimeni ca un parinte poate sa-si invete copilul ce crede de cuviinta, pentru ca nu este asa. Dovada este scoala publica obligatorie.
Tu promovezi imaginea femei legate de casă, care nu se gândeşte la o carieră şi doreşte doar să aibă grijă de copii şi de soţ. Consider că este o imagine retrogradă şi chiar degradantă pentru femei. Aşa cum am încercat să subliniez în postare, rolul şcolii nu mai este educaţia, nu la modul în care era acum 30 de ani. cu alte cuvinte orice părinte responsabil poate şi, consider eu, trebuie să aibă grijă de educaţia copilului său. Oricum ai considera şcoala, rolul ei în educaţie va continua să rămână considerabil, dar nu cred că va putea anula vreodată influenţa părinţilor responsabili.
Da, ai dreptate. Ce nerusinare pe mine sa spun ca o sotie sa se ocupe de sotul ei si de copiii care i-a facut!!! Ce nesimtire pe mine sa spun ca daca cineva si-a facut copii, trebuie sa se si ingrijeasca de ei!!
Este foarte degrandand pentru o sotie sa il astepte pe sot cu o mincare calda, precum si foarte retrograd ca sa isi educe copiii!!
Nu, nu se poate asa ceva!!! Statul este cel care trebuie sa ne educe copiii! De ce atunci nu da statul mincare familiei, haine? Daca ia o responsabilitate, macar sa le ia pe toate, doar asa e modern!!
Si ne mai miram de ce a ajuns societatea in halul asta???
Tu crezi că o femeie trebuie să se ocupe doar de copii şi de soţul ei, ceea ce cred că este o greşeală. În societatea modernă din secolul XXI o femeie este mai mult decât o gospodină, iar bărbatul nu mai este masculul ce aduce vânatul în casă.
Folosesti cuvintul „doar” ca si cum e un lucru rau ca o femeie sa se ingrijeasca de copii si de sot.
Cu ce este mai mult decit o gospodina? Cu faptul ca are o cariera? Ziua are tot 24 de ore, ca are grija de casa ei ori ca are cariera, nu?
Atunci cind o femeie isi face o cariera, din ce timp ia, nu din al familiei? Ca sa te numesti avocat de succes, trebuie sa fi in curtea de judecata ca sa cistigi cazuri. Tot asa, ca sa ai cariera de succes, trebuie sa fi la locul de munca. Cine sufera aici, daca nu familia? Si daca o femeie nu are timp pentru familie, se mai numeste mama, sau DOAR nascatoare de copii?
Eu sint mindra sa ma numesc „mama” care are grija de copiii ei si sint mindra ca am un mascul care imi aduce vinatul acasa. 🙂
Felicitări, nimeni nu-ţi poate lua ceea ce ai, dar nici nu poate săţi dea pentru ce nu faci. În momentul în care soţul, din motive obiective nu mai poate aduce „vânat” acasă ce te faci? Sau consideri că statul trebuie să-ţi dea bani pentru că stai acasă şi ai grijă de familie? Dacă tu crezi asta, foarte bine, este poziţia ta, dar spune unde pe glob într-o ţară civilizată sunt plătite femeile că stau acasă şi au grijă de familie? Chiar dacă aş fi de acord cu imaginea ta despre femeie, crezi că mai este posibil să convingi miliarde de femei de pe planetă să-şi dorească de la viaţa lor DOAR să aibă grijă de familie?
In momentul cind el nu mai poate aduce vinat, ma duc eu sa vinez. Sint situatii extreme, dar asta nu inseamna ca trebuie sa le facem situatii de fiecare zi.
Cit despre faptul ca statul sa plateasca oamenii, nu stiu daca ai auzit, dar exista ajutoare sociale, ajutoare de inmormintare, alocatii pentru copii, etc, etc. Sint impotriva tuturor acestora. Pun pariu insa ca nu ai nimic impotriva lor. Asa ca e o ipocrizie sa spui ca un ajutor e ok sa fie platit de stat, dar altul nu.
Normal ca nu am cum sa conving alte femei ca daca se casatoresc si fac copii e de datoria lor sa aiba grija de familie. Pentru ca altfel, daca vor cariera, de ce se mai casatoresc si fac copii? Asta serios ca nu inteleg.
Asa ca societatea de azi este denaturata pentru parintii nu se mai ocupa de copii, ci asteapta ca altii sa aiba grija de copiii lor. Logic.
Putem presupune că transformăm societatea astfel încât să se apropie de ceea ce doreşti tu. Adică, femeia stă acasă şi are grijă de copii şi soţ iar soţul se duce să lucreze pentru a aduce bani în casă. Consider că întreaga societate are de pierdut deoarece femeile sunt foarte bune în multe domenii. Dispariţia femeilor de la locurile de muncă din societate va duce la o pierdere socială mult mai mare ce nu poate fi măsurată în momentul de faţă. Eu personal, cred că femeile au o contribuţie mult mai semnificativă la societate decât grija faţă de copii şi soţ. Aşa cum am mai spus, dacă tu vrei să-ţi trăieşti viaţa aşa este alegerea tă şi oricine este obligat să ţi-o respecte, dar chiar şi în cazul tău consider că poţi oferi şi implicit, primi, mult mai mult de la societate.
Inteleg ce spui, asa am gindit si eu odata. Dar mi-am dat seama ca a oferi timpul si atentia propriilor copiii este mult mai important decit a le oferi societatii.
Femeile au ocazia sa lucreze, orele cind copiii sint in scoala, ori cind cresc si se casatoresc. Punctul important aici este ca o mama nu trebuie sa ia din timpul care apartine familiei.
Atunci cind o mama se ocupa de copiii ei, cind ii educa si-i invata sa fie oameni adevarati si cu principii morale, cred ca a contribuit la binele societatii mult mai mult decit stind intr-un birou si mutind hirtiile dintr-un colt in altul.
De la început discuţia noastră a fost canalizată greşit, deoarece am privit familia ca fiind formată din trei entităţi distincte ce nu se amestecă, iar asta este o greşeală. Femeia nu trebuie să aibă singură grijă de educaţia copiilor ci împreună cu soţul. Bărbatul aduce, din punct de vedere psihologic, o autoritate pe care femeia nu o are. Cei doi sunt egali atât în ce priveşte rolul lor în educaţia copiilor cât şi în ce priveşte celelalte aspecte ale vieţii de familie. În acest caz femeia are dreptul, la fel ca bărbatul, la o carieră superioară, nu numai de a muta nişte hârti de colo, colo. Imaginea femeii familiste este cea care a făcut ca în istoria occidentală să existe foarte puţine femei oameni de ştiinţă, artiste sau scriitoare, deşi din punct de vedere intelectual nu este cu nimic mai prejos decât bărbatul.
Nu am afirmat niciodata ca femeia este mai prejos decit barbatul dpdv intelectual. Dar daca vrea cariera, de ce mai face copii, daca nu are timp sa se ocupe de ei?
Cum am exemplificat mai sus, ca sa fi numit bun la ceva, trebuie sa fi prezent acolo. Ca sa fi numit avocat bun, trebuie sa fi prezent in curtea de judecata. Ca sa fi mama buna, trebuie sa fi prezenta in viata copiilor.
Da, poti fi mama, biologic, dar nu asta te face mama, ci facind aceasta meserie. Dintre fiintele vii, omul este singura fiinta care isi trimite puii sa-i creasca altcineva. Uita-te la animale. In general, parintii isi au grija de pui, pina cind acestia sint destul de mari ca sa-si cistige hrana singuri. Nu si in cazul omului. Noi ne consideram superiori animaleleor, si totusi, nu sintem atit de inteligenti sa vedem ca parintii trebuie sa-si creasca copiii, nu statul.
Care, atunci, este responsabilitatea parintilor? Numai sa le dea de mincare copiilor? Imbracaminte? Aparate electronice? Sint doar niste bone care ii au in ingrijire pina cind ii preia statul?
Şi care ar trebui să fie ropul statului? În ceea ce prezinţi tu nici unul şi nu te contrazic. Dar care sunt alternativele dispariţiei statului? Crezi că oamenii vor fi dintr-o dată responsabili şi vor înceta orice acţiune reprobabilă. Sau crezi că din proprie iniţiativă vor începe să fie responsabili şi vor avea grijă de ei de copiii lor de ceilalţi oameni? Eu nu militez pentru invadarea statului acolo unde nu vreau eu să ajungă acesta. Îmi rezerv dreptul ca eu şi nu statul să fiu cel care îi oferă lui Albert primele informaţii despre viaţă. Dar mai mult decât atât, sunt anumite lucruri pe care vreau ca Albert să le afle de la mine şi nu de la soţia mea şi oricât de ocupat o să fiu cu muncile mele am să-mi fac timp să petrec cu Albert. Până acum am reuşit şi cred că voi reuşi în continuare, iar dacă eu pot, poate oricine, deci şi o mamă poate să aibă carieră şi grijă de copii în acelaşi timp.
Statul există şi oricât de mult ne deranjează asta el are un puternic rol coercitiv asupra majorităţii oamenilor de pe planete.
Nu, este nevoie de stat/guvern. Pe linga datoria lui de oferi servicii de securitate a cetatenilor, politie, armata, acesta ar trebui sa creeze circumstante care sa ajute oamenii sa traiasca cum vor si sa faca ce vor cu viata lor.
Deci in loc statul sa-si faca treaba pentru care e pus, intra in viata familiei, un loc unde nu are voie si nici dreptul sa intre.
Ca parinte, poate ii spui copilului tau primele lucruri despre viata, dar daca conceptia statului despre viata este diferita de a ta, iti garantez ca copilul tau va fi supus indoctrinarii statului si privind la societatea de azi, cam are succes.
Eu vreau sa-mi educ copiii asa cum consider eu necesar, fara interventia statului. O optiune care nu imi este permisa in Romania. Si mai poti spune ca statul este interesat de binele copiilor?
Tu nu crezi că este nevoie de stat, guvern etc pot să înţeleg dar nu pot să-mi dau seama, chiar crezi că se poate în acest moment fără acestea?
Virgula aia inseamna ceva: inseamna ca nu, nu spun ca nu e nevoie de guvern, ci da, este nevoie.
In legatura cu asta as vrea sa spun si eu ceva chiar daca abea am terminat a 12-a. Mama prietenului meu a facut din ambele si o cariera si un copil de care s-a ocupat chiar daca orele petrecute la munca au fost destul de multe. Asta nu a impiedicat-o sa ii ofere o educatie. Si in cazul meu chiar daca parintii mei muncesc amandoi foarte mult pentru a aduce bani ca sa putem sa ne descurcam s-au ocupat de mine si mi-au oferit o educatie. O femeie poate mai mult decat sa stea acasa cu copii…poate avea o cariera si in acelasi timp poate sa aibe grija si de familia ei. Acum ca am terminat a 12-a si dupa bacalaureat ma mut impreuna cu prietenul meu si va trebui sa am grija de casa vreau si o cariera ok si un copil chiar daca asta va insemna sa am tot timpul ocupat. Nu accept sa fiu mai prejos decat un barbat!
Problema o reprezenta fenomenul general, nu cazurile individuale. Sunt convins ca sunt multi oameni care reusesc sa-si aloce timp pentru a-si educa copiii, dar cei mai multi nu o mai fac, din pacate.
Nici nu se pune problema ca tu sau orice alta femeie sa fiti considerate inferioare barbatului, lupta pentru dreptul tau de ati guverna singura viata.
nici nu s-ar pune altfel problema 🙂