Religia şi libertatea de a gândi

În ultima vreme se observă două tendinţe antagoniste de a privi religia, în funţie de care avem două categorii de oameni. Într-o primă categorie sunt bigoţii, oamenii care l-au „descoperit” pe Dumnezeu, iar la noi în ţară predomină fundamentaliştii ortotocşi. În a doua categorie se găsesc cei care afirmă, precum Laplace, că nu au nevoie de Dumnezeu, deoarece ştiinţa le oferă toate răspunsurile de care au nevoie.

Deoarece sunt profesor de matematică şi studiez din greu fizica, pot să spun în deplină cunoştinţă de cauză că ştiinţa nu numai că nu ne dă toate răspunsurile de care avem nevoie, dar chiar şi acolo unde lucrurile sunt clare din punct de vedere ştiinţific rămâne suficient loc pentru Dumnezeu. Pot să înţeleg o poziţie rezervată în ce priveşte religia sau scopul acesteia, dar să te declari ateu pentru că aşa îţi sugerează ştiinţa, înseamnă că nu prea cunoşti ştiinţa ceea ce este cât se poate de adevărat. Spre deosebire de teologie, domeniu ştiinţei este foarte vast şi chiar dacă mare parte din el se sprijină pe fizică rămân suficiente domenii ce ies destul de mult din influenţa acesteia, cum ar fi biologia sau medicina.

Din fericire pentru noi, cei din această categorie nu reprezintă o ameninţare la adresa libertăţii de gândire, deoarece chiar dacă sunt suficient de mulţi nu sunt organizaţi şi prin urmare, nu pot pune presiune pe guvern. De cealaltă parte avem fundamentalişii ortodocşi, care pretind că sunt deţinătorii adevărurilor fundamentale, iar lumea trebuie să se învârtă după cum dictează ei. Concepţiile lor nu numai că sunt stupide şi ridicole, neavând ncic un fel de suport logic, dar sunt şi extrem de agresivi. În ultima vreme, bigotismul a căpătat proporţii nemaiîntâlnite la noi în ţară. Ajungi să vezi preoţi chemaţi să sfinţească, contra cost bineînţeles, de la maşini la pârtii de ski, vezi oameni îmbulzindu-se să atingă vreo moaştă sau luându-se la bătaie pentru apă sfinţită. Dar nimic nu mi se pare mai degradant decât imaginea oamenilor înşiruiţi într-un lanţ uman, mergând în patru labe prin noroiul nu ştiu cărei biserici, realizând nu ştiu ce ritual vechi.

Aceşti oameni sunt foarte periculoşi pentru că sunt şi organizaţi, are grijă BOR de asta, dar şi pentru că votează, iar asta îi face pe politicieni foarte atenţi la cerinţele lor. Vor oamenii religie în şcoli, li se dă, vor icoane, le se dă, vor biserici, li se dă etc. Degeaba încerci să le atragi atenţia că religia este o problemă personală, intimă şi că trebuie lăsată la alegera fiecăruia. Nu, oamenii ăştia vor ca toţi să fie ortodocşi, cu forţa dacă nu se poate altfel. Asta mi se pare periculos.

Nu sunt împotriva idei de Dumnezeu, dar vreau să fiu lăsat în pace şi eu şi fiul meu şi toţi cei ca mine care dorim să gândim liber în afara constrângerilor dogmelor religiase, să-mi urmez drumul după cum îmi dictează conştiinţa. Înainte de a încheia vreau să vă spun iarăşi de taoism. Tao Te King începe aşa: „Tao pe care îl rostesc nu este adevăratul Tao”. Cu alte cuvinte cei care vorbesc în numele lui Dumnezeu, de fapt nu-l cunosc, deoarece El este mult mai mult decât pot ei să exprime, sau decât pot cuvintele să exprime. Fundamentaliştilor creştini le aduc aminte să citească Filocalia, şi acolo o să descopere cuvinte asemănătoare din partea isihaştilor. Nu mai ştiu care dintre ei afirma ceva asemănător, poate Maxim Mărturisitorul sau poate altul, am citit de mult Filocalia şi nu vreau să mă uit în bibliotecă să aflu exact cine a fost. Dacă nu mă credeţi pe cuvânt cercetaţi siguri.

Cel mai important lucru este să fim toleranţi unii cu alţii. Să nu ne gândim unii la alţii nici ca păcătoşi nici ca proşti, ci doar ca oameni dotaţi cu discernământ.