Din nou despre economie

Vreau să spun câteva lucruri legate de măsurile pe care le ia în aceste zile guvernul. Vreau să fiu bine înţeles, ceva trebuie făcut, lucrurile nu pot fi lăsate aşa. Politizarea peste măsură a instituţiilor statului din ultimii 2 ani, furturile masive din agenţiile deconcentrate din ultimii 20 de ani, suprapuse peste lupta politică dintre aleşii noştri pot duce la faliment şi cea mai bogată ţară din lume. Doar că lucrurile trebuiau făcute cu cap, deoarece populaţia ar accepta măsuri de austeritate dacă ar avea încredere în cei care le iau.

Prin urmare ce ar trebui făcut pentru a face rost de banii care lipsesc şi care tind să umfle nota de plată a tuturor românilor, cu alte cuvinte pentru a acoperii deficitul. Primul lucru trebuie oprită risipirea banilor publici pe tot felul de lucruri nenecesare într-un an de criză. Nu poţi să ceri populaţiei să moară de foame în timp ce instituţiile statului cheltuie miliarde pe achiziţii care mai de care mai caraghioase (maşini, calculatoare, telefoane, flori, perdele, mobilier etc). Atenţie această risipă se face în agenţiile deconcentrate dar şi în consiliile locale şi judeţene. De exemplu bugetul unui oraş ca Braşovul este de 110 – 120 mil. euro, din care cam jumătate se duce pe astfel de achiziţii publice inutile, adică 55 – 60 mil. euro, înmulţit cu 40, plus consiliile judeţene vă dau câteva miliarde de euro, plus câteva miliarde cheltuite în acelaşi mod la nivel central, se strâng banii de salarii în tot domeniul bugetar pe un an de zile. Nu moare nici o primărie şi nici o agenţie dacă nu mai cumpără tot felul de prostii într-un an, iar modalitatea de oprire a acestor cheltuieli este foarte simplă, se poate face şi prin ordonanţă de guvern.

În al doilea rând trebuie restructurat sistemul bugetar, pentru că este anormal să tai 25% la toţi bugetarii atunci când nu toţi sunt căpuşe în sistemul bugetar. De exemplu nu poţi pedepsi medicii şi profesorii pentru că sunt umflate listele cu personalul în primării, consilii judeţene sau în agenţiile guvernamentale. Întâi restructurezi acele instituţii şi după aia mai vezi.

Companiile din subordinea statului, produc pierderi de sute de milioane de euro. Fie le eficientizezi fie le vinzi, dacă nu eşti în stare ca stat să le faci profitabile, iar atunci nu te mai interesează salariile lor, acestea vor devenii problema privatului. În acest mod scapi şi de o posibilă problemă viitoare legată de pensiile aviatorilor (TAROM este pe pierderi, iar pensiile aviatorilor sunt speciale)

Pensiile reprezintă cea mai spinoasă problemă. Aşa cum o să vadă şi guvernul României ele nu pot fi scăzute, odată ce au fost acordate, pot fi cel mult îngheţate. Dar aici trebuie să fim atenţi la diferenţa dintre ajutor social acordat de stat care poate fi retras de tot sau scăzut, deoarece este dat din bunăstarea statului şi pensie care reprezintă contribuţia omului de-a lungul vieţii şi care este drept de proprietate ce nu poate fi restrâns sau anulat. Nu tot ce poartă numele de pensie la noi în ţară este de fapt pensie, de exemplu pensia minimă sau pensia de boală reprezintă de fapt ajutoare sociale. Aici se poate umbla şi probabil se pot face economii, dar sunt un pic cam forţate. În acelaşi timp trebuie înăsprite controalele pentru acordarea acestor ajutoare, trebuiesc trimişi inspectori pe teren aşa cum se întâmplă peste tot în lume. Totodată trebuie mărită vărsta medie de pensionare care acum este de 55 – 56 de ani, cu alte cuvinte să se oprească avalanşa de pensionări anticipate.

În fine cu economiile făcute trebuie stimulate investiţiile străine prin acordarea de facilităţi fiscale. Aici trebuie să răspund unor afirmaţii idioate făcute de tot felul de „specialişti” care afirmă că ţara noastră nu poate să iasă din criză deoarece este criză în întreaga lume. Teoretic ţări precum România trebuie să profite de pe urma crizei. De exemplu o firmă din Germania are costurile de producţie foarte mari, atunci îşi mută producţia într-o ţară din UE ca să nu plătească taxe suplimentare, cu condiţia ca ţara respectivă să aibă forţă de muncă suficient de bine calificată şi salariile mult mai mici decât în Germania, iar România se încadrează perfect în acest profil. De ce nu vin investitorii europeni în România? Pentru că sunt speriaţi de corupţia guvernamentală.

În încheiere citiţi acest articol excelent  http://standard.money.ro/macro/manifest-britanic-pentru-dezastrul-romaniei-7633.html , dar menţionez că tot ce-am scris mai sus sunt propriile reflecţii, iar apropierea de cele din articolul din link este salutară.