Noii stăpâni!?

Am avut  de curând o discuţie aici http://capitalismpepaine.wordpress.com/2010/06/16/marea-britanie-salarii-ca-in-est-si-concedieri-salbatice/. Cele discutate acolo sunt extrem de asemănătoare cu cele dezbătute şi cu alţi prieteni afacerişti. În foarte multe puncte părerile mele coincid cu cele ale celor din mediul de afaceri şi îi înţeleg perfect, pe de altă parte sunt unele lucruri în care nu am cum să fiu de acord cu domnul Giurgea (sau cu prietenii mei ce gândesc la fel) şi am să explic aici de ce.

În primul rând sunt de acord că statul trebuie să se retragă din foarte multe zone şi în special din afaceri. S-a dovedit că particularii fac mai bine afaceri, deoarece sunt mânaţi de interese personale, decât un stat impersonal şi uşor coruptibil. Sunt de acord şi cu externalizarea multor servicii şi în general un stat minimalist pare a fi o soluţie bună, cel puţin pentru o ţară precum România. Nu cred în ajutoare sociale (nu am fost nici o secundă şomer şi nici nu cred că voi fi), consider că acestea încurajează nemunca, deşi există zone unde se poate discuta utilitatea lor.

Înainte de a trece mai departe menţionez că sunt profesor de matematică, dar nu trăiesc exclusiv din salariu de profesor şi nu sunt străin nici de afaceri (nu cu statul), doar că celelalte activităţi înafară de profesorat le fac doar pentru a-mi asigura un trai decent, iar după 14 ani ca profesor de liceu (tot alegerea mea) încă mai găsesc bucurii în a preda copiilor (nu numai matematică).

Sunt conştient de supărările mediului de afaceri în ceea ce priveşte partea bugetară şi sunt pentru o restructurare masivă a acestui sector, dar nu cred că refulările domnului Giurgea pe funcţionărime trebuie transferată la profesori, medici sau judecători. Consider că este aberant modul în care consideră dânsul raporturile ce ar trebui să existe între afacerişti şi bugetari, citez ” Deci nu noi trebuie sa dam socoteala bugetarilor in ce tara am mai vazut ce dorim noi, ci bugetarii (inclusiv tu!) trebuie sa ne dea socoteala noua de ce ne ofera servicii mizerabile. Pentru ca esti angajatul nostru! Si faptul ca negi asta arata clar de ce bugetarii nu mai merita sa le dam nici un ban. Habar n-au ce-i aia “serviciu public”. Dupa ce ca sunt puturosi, cersetori, mai sunt si ingimfaţi. Ia sa mai moara de foame!”.

Sunt de acord cu domnul Giurgea că statul oferă servicii mizerabile, dar ele trebuie reformate nu distruse. Şi în nici un caz nu cred că eu sau vreun alt profesor (adevărat profesor) suntem angajaţii domnului Giurgea. Aşa e, dânsul poate să angajeze un prestator de servici public sau privat pentru copilul lui, dar acesta nu-i va oferi lui sau copilului lui educaţie, deoarece, cu toţi banii pe care îi are domnul Giurgea, nu cred că o va putea cumpăra. Şi acelaşi lucru cu medicina, va putea cumpăra un serviciu medical, dar nu sănătate. Bugetarii trebuie să-şi revină şi să demonstreze că îşi merită locul în societate şi, indiscutabil, mulţi dintre ei trebuie să plece din sistem, sau chiar mare parte din sistem trebuie să dispară. Dar această gândire mercantilă, că totul se vinde şi se cumpără este greşită.

În ultimii 20 de ani, în ţările occidentale, sistemul de învăţământ a fost privit ca un prestator de servicii şi s-a dovedit că este greşit. Toate ţările începând cu SUA şi terminând cu Europa încearcă să-şi regândească acest sistem deoarece gândirea că poţi cumpăra educaţie cu bani s-a dovedit a fi falsă. Iluzia produsă de dolarii americani investiţi ani în şir în siteme de educaţie private sau de stat, pe aceleaşi principii pe care domnul Giurgea le are ca motto, din care citez sfârşitul: „Iar noi avem curajul să spunem că lacomia este bună. Lăcomia a creat civilizaţia. Fiţi lacomi! Fiţi bogaţi! Luaţi totul şi nu daţi nimic înapoi” s-a dovedit a fi periculoasă pentru societate, deoarece lăcomia nu a creat nici o civilizaţie, dar cu siguranţă a distrus multe.

Aici rolul statului trebuie să fie mare, deoarece nu produce bani şi prin urmare nu poate fi corupt, dar valoarea produsă de un profesor bun în minţile copiilor nu poate fi cumpărată cu toţi banii din lume. Sugestia domnului Sergiu de la sfârşit pare una de bun simţ, dar ştiu din propria experienţă că este greu de implementat, mai ales în zonele rurale, iar dreptul la o educaţie egală este o utopie, cu toate sistemele cei săraci vor fi tot timpul dezavantajaţi.

Închei spunându-i domnului Giurgea că eu personal o să încerc să rămân cu bunul meu simţ cu toate că dânsul face eforturi disperate să-l schimbe pe al dânsului pe bani. Un al doilea lucru, cunosc cifrele date de domnul Giurgea legate de salarii şi de consum şi am suficiente motive să le consider false, deoarece mă încred mai mult în raţiunea mea decât în statistici făcute din birouri (chiar dacă le mai folosesc şi eu în analizele mele, nu le consider nciodată absolute), dar asta este o altă discuţie pe care o putem dezvolta oricând doreşte domnul Giurgea.