A face sau nu politică

Mă deranjează mult comentariile postacilor PDL deoarece transformă totul în bani şi ucid orice intenţie a oamenilor competenţii să se angajeze în politică. Acuzaţii de tipul: „te plăteşte PSD sau PNL să zici una sau alta” sunt greşite în majoritatea cazurilor, dar trebuie să recunoaştem că se bazează pe precedente celebre. Sunt de notorietate cazurile „independenţilor” T.R. Ungureanu, Monica Macovei, Cristian Preda sau Sever Voinescu ce susţineau PDL şi Pe Traian Băsescu cu agresivitate clamând echidistanţa, ca la scurt timp să constatăm că dânşii erau de mult cu arme şi bagaje în curtea PDL.

Cel mai rău lucru este că aşteptata expertiză a acestor independenţi nu a produs nimic bun în PDL. S-a dovedit că T.R. Ungureanu şi M. Macovei nu pot depăşi statutul de „trompete” prezidenţiale, iar Sever Voinescu s-a integrat foarte bine în maşinăria de partid, astfel încât nu mai poate fi deosebit nici ca discurs, nici ca activitate de un Blaga, Berceanu, Videanu sau de o Udrea, Anastase sau Ridzi. O oarecare disidenţă încearcă domnul Cristian Preda, iar pentru mine  acest domn este câteodată o surpriză plăcută, cu tot trecutul lui de activist al UTC. Dacă reuşeşte să facă o notă separată de PDL nu sunt chiar sigur că reuşeşte să demonstreze o independenţă de Băsescu, dar măcar traiectoria lui politică merită o atenţie mai mare decât a celorlalţi „independenţi”.

Am făcut această introducere, deoarece şi mie mi s-a făcut o astfel de propunere. Mi s-a cerut să intru în PSD şi să ocup funcţia de secretar pe educaţie în Organizaţia Braşov. Oferta a fost făcută acum două săptămâni şi nu am dat nci un răspuns încă, dar săptămâna viitoare ar trebui să dau un răspuns şi nu ştiu încă ce să zic. Am motive să refuz la fel cum am motive să accept o astfel de funcţie. Să le luăm pe rând.

Aş putea să refuz din cauza diferendelor pe care le-am avut în aceşti 20 de ani cu PSD, dar mai ale a opoziţiei faţă de politica pe care consider că au dus-o în anii 90, politică de stopare a reformelor şi de sărăcire rapidă a populaţiei (asta şi cu ajutorul premierului Stolojan, artizanul acelei politici). Chiar dacă PSD-ul din 2000 a acţionat diferit faţă de cel din anii 90, a dezvoltat un sistem clientelar (desăvârşit acum de PDL) care a căpuşat statul român sugrumând iniţiativa privată. În plus consider că România este prea săracă pentru a fi socială şi că soluţia de ieşire din criză şi de acumulare de bogăţii este stimularea liberei iniţiative şi stimulări pentru IMM-uri, dar în primul rând o liberalizare totală a afacerilor statului. Trebuie vândute urgent active importante precum Tarom sau CFR Marfă, liberalizată producţia de energie electrică şi trebuie renegociate redevenţele statului român. Ajutoarele sociale trebuiesc reduse şi verificate la sânge (prin inspectori care merg pe teren, nu stau în birouri), iar pedepsele pentru orice gen de fraude trebuiesc înăsprite. Ce rost are să descoperi o firmă care face evaziune fiscală dacă aceasta primeşte doar o amendă. Impozitul pe profit trebuie micşorat, poate mărit TVA, dar timpul în care o instituţie este obligată să-ţi dea un răspuns oficial trebuie micşorat de la 30 de zile la 10. Toate aceste măsuri nu fac parte din programul PSD.

De ce aş accepta totuşi o astfel de funcţie? În primul rând pentru că mi se oferă. Am suficientă experienţă cu partidele politice mari ca să ştiu cât de multă incompetenţă se găseşte în structurile acestora (la toate fără excepţie), ori această incompetenţă provine din modul în care îşi selectează oamenii în teritoriu. Liderii mari din teritoriu se tem de profesionişti şi evită să-i numească în structurile de conducere preferând în locul lor oameni mai slab pregătiţi dar obedienţi. Ori faptul că mi s-a propus o astfel de funcţie (şi nu numai mie) arată o intenţie de schimbare a acestor obiceiuri ceea ce poate să fie benefică pentru clasa politică. Am anumite reticenţe, totuşi, deoarece obiceiurile vechi mor greu, dar este o speranţă că măcar cei de la PSD Braşov, au înţeles că nu mai pot continua cu politica de cadre de până acum. În plus mi se oferă o funcţie pe exact domeniul în care am expertiză, anume pe învăţământ, iar acesta, aşa cum subliniam şi în altă parte, nu trebuie liberalizat, ci din contra trebuie să existe un control mai accentuat al statului. Atunci când mediu de afaceri ajunge să controleze educaţia (aşa cum sugerează unii că ar trebui) societatea degenerează iar problemele sunt foarte dificile. Acesta este motivul pentru cele întâmplate în SUA iar faptul că Obama a ales să regândească sistemul de educaţie american este un semnal că acolo era problema. Poate mulţi oameni de afaceri din România care se visează stăpâni peste profesori şi şcoli ar avea ceva de învăţat din eşecul american.

Cu alte cuvinte aş putea face ceva exact acolo unde cred că este mai mare nevoie de acţiune, mai ales că noua lege a învăţământului înseamnă un dezastru naţional şi în loc să rezolve problemele învăţământului mai rău le va accentua.

Aşa că… încă nu ştiu, mai văd, acum mă duc să mai citesc ceva…