Invatamant si educatie II

O sa continui seria articolelor dedicate invatamantului si educatiei, de data aceasta ocupandu-ma de facultati. Daca invatamantul preuniversitar romanesc mai reuseste sa supravietuiasca (ma refer la nivel de performanta dar si la nivel de alfabetizare formala a populatiei), invatamantul universitar este un dezastru din foarte multe puncte de vedere. O sa analizez pe rand ce anume consider ca a adus universitatile romanesti asa de aproape de dezastru si o sa incerc sa caut solutii pentru iesirea din aceasta situatie.

Principala cauza a distrugerii invatamantului universitar o constituie finantarea acestora in functie de numarul de studenti, coroborat cu o autonomie universitara prost inteleasa, cu alte cuvinte cu lipsa unor criterii clare pe care ar trebui o facultate sa le indeplineasca pentru a fi acreditata. Daca la aceasta mai adaugam si lacomia oamenilor de afaceri, care au vazut in universitatile particulare o vaca de muls transformandu-le, spre bucuria studentilor de ocazie, in adevarate fabrici de diplome. Astfel o intentie laudabila a fost pervertita de afaceristi, transformand ideea de autonomie universitara in independenta institutionala, totul culminand cu faimosul scandal al diplomelor de la „Spiru Haret”.

Dar si facultatile de stat s-au adaptat acestei noi situatii si au deschis noi sectii, mai atragatoare ca nume dar pentru care nu aveau nici baza materiala pregatita nici corpul profesoral competent. Acest lucru a facut, de exemplu, ca Facultatea de Mecanica, sa deschida o sectie de Transporturi, dar in care se predau aceleasi materii ca la ARE sau Mecanica Fina, deoarece, pe de o parte profesorii de Rezistenta Materialelor, de Mecanica sau de Studiul Materialelor, doreau sa predea in continuare, oricat de inutile ar fi fost cursurile lor, iar pe de alta parte nici nu doreau sa-si adapteze cursurile la nivelul sectiei. Mai mult, din cauza acestor „dinozauri” ai facultatilor tehnice, nu au putut fi adusi profesori care sa predea materii de specialitate. Acest lucru face ca un absolvent de Transporturi sa nu invete in 4 ani nici o materie legata de specializarea dorita, atunci de ce au mai infiintat aceasta sectie? Pentru ca este atractiva, iar studentii se inscriu la ea, iar, asa cum am vazut mai sus scopul universitatilor este sa aiba cat mai multi studenti, pentru ca sunt platite in functie de ei.

Exemplele pot continua, dar trebuie sa recunoastem ca cele mai afectate de acest flagel al sectiilor atractive dar goale de continut informational sunt facultatile tehnice, care au pierdut cei mai multi studenti in ultimii ani, desi ponderea lor si a meseriilor tehnice ramane in continuare una foarte ridicata (peste 60% dintre meserii au un profil tehnic). De ce anume au pierdut teren in fata facultatilor cu profil umanist? In primul rand din cauza nivelului ridicat de dificultate, materiile realiste (matematica, fizica, chimie sau biologie) sunt considerate a fi mai dificile de catre elevii de liceu, deoarece implica un nivel de concentrare si de atentie mai mare decat disciplinele umaniste. Acest lucru ii face pe foarte multi elevi sa caute dupa terminarea liceului facultati in care nu se preda foarte multa matematica sau fizica, chiar daca numarul locurilor de munca disponibile in domeniu tehnic este mult mai mare decat in rest.

Prin urmare avem, pe de o parte, dorinta profesorilor universitari de a-si pastra catedrele (fara sa faca vreun efort suplimentar, cum ar fi acela de a elabora noi cursuri adaptate noilor sectii) si pe de alta parte dorinta studentilor de a pune mana rapid si fara prea mare efort pe orice diploma universitara chiar daca in campul slujbelor este posibil sa se dovedeasca inutila. Aceasta combinatie, la care adaugam lejeritatea cu care au tratat autoritatile aceste probleme (lejeritate pe care o consider complice) a facut ca universitatile, in special cele private, dar si cele multe de stat sa devina doar fabrici de diplome pentru o masa de oameni care isi doresc o diploma fara efortul implicat in obtinerea ei. Aceasta masa amorfa, doritoare de diplome, cu greu poate fi numita studentime, deoarece ii lipseste exact dorinta de invatare, de acumulare de noi competente si informatii, iar distrugerea studentimii unei tari, o lipseste pe aceasta de forta ei creatore, majoritatea studentilor valorosi alegand sa plece la universitati straine pentru a se dezvolta corect pe domeniul pe care si-l au ales.

O sa continuam dezvoltarea acestui subiect in articolul viitor, unde ne vom ocupa de cercetarea universitara.