De ce ţi-e frică de aia nu scapi, zice un proverb şi Vlădescu îl experimentează pe propria piele. Nu am să analizez acum ce anume nu a mers în maşinăria lui Băsescu de scădere a pensiilor şi salariilor, că s-a răzgândit UDMR sau că a dat înapoi Băsescu speriat de groapa electorală în care căzuse nuştim şi nici nu vom afla prea curând. Ce este sigur este faptul că Boc, Băsescu şi Vlădescu nu s-au putut gândi decât la două scenarii posibile, primul cu tăierea pensiilor picând nu le mai rămâne decât majorarea TVA (asta ca să salveze cota unică, cică). Eu cred că toată strategia economică a ţării este făcută de BNR şi din acest motiv nu avem nici un fel de corelare a măsurilor economice cu măsurile legislative ce trebuiesc implementate, dar asta este doar o părere personală. O să revin mâine cu un articol despre bugetari, acum vreau să mă concentrez pe alte subiecte.
Creşterea TVA va însemna o lovitură dată mediului privat şi nu puterii de cumpărare, deoarece va ataca în primul rând profitul micilor comercianţi şi producătorilor. În ciuda campaniilor alarmiste şi stupide ale televiziunilor de ştiri nu cred că preţurile vor creşte cu mai mult de 2 – 3% datorită scăderii consumului. Ce este interesant este faptul că guvernul nu s-a gândit să ajute mediul privat (pe care îl tot ridică în slăvi) printr-o reducere a impozitului pe profit sau/şi o scădere a cotei unice cu 2 – 3%. De ce oare? Se tem că vor pierde din încasările pe profit ce câştigă din creşterea TVA. ESte absurd să măreşti TVA fără să stimulezi consumul, cu alte cuvinte să le dai oamenilor, celor care muncesc în primul rând, mai mulţi bani pentru a-i cheltui. Nu mă mai leg de faptul că guvernul putea găsi liniştit cele 2 mld de euro care îi trebuiau pentru a nu tăia pensiile şi salariile tăind achiziţiile aberante (numai Udrea stă cu fundul pe 4 mld euro, cu care nu face nimic decât să-şi plătească clientela portocalie fidelă), deoarece cred că banii aceia sunt deja cheltuiţi şi în acest exerciţiu bugetar nu îi mai au. Acesta este şi motivul pentru care se tem să ia orice măsură activă de stimulare a IMM-urilor sau a producătorilor, deoarece mai au atât de puţini bani încât dacă pentru o lună sau două nu se încadrează în exerciţiul bugetar existent ne trezim în incapacitate de plată.
Cu alte cuvinte o creşterea unilaterală a TVA cu 5% este una cel puţin ciudată ca să folosesc un eufemism, care nu va rezolva nici o problemă (cum de altfel nu rezolva nici tăierea pensiilor). Rămâne un mister crisparea autorităţilor când vine vorba de luare a măsurilor active de stimulare a economiei, dar şi mai ciudată este încăpăţânarea autorităţilor de a păstra funcţionărimea pusă în fruntea regiilor şi deconcentratelor cu toată evidenta incompetenţă a acestora. Aceşti incompetenţi costă statul român mai mult decât toţi ceilalţi bugetari la un loc (nu prin salarizare, deşi au cele mai mari salarii din sistem). În 2009 PDL a angajat apoximativ 30 000 de oameni cu salarii uriaşe, dar de o incompetenţă vecină cu demenţa. Dacă vreţi monstre de prostie a acestor indivizi, citiţi, pentru Braşov, http://metropola-brasov.ro/, unde am scris despre directorii de la CAS Braşov, RAT Braşov, INSJ, DSP şi mulţi alţii numiţi de PDL şi sunt de o prostie pitorească. Dacă ţinem cont că sunt cel puţin 200 000 de funcţionari ce pot fi disponibilizaţi fără a se simţi în sistem vreo modificare de productivitate, atunci ne dăm seama că nu trebuia să se taie nici salariile bugetarilor care muncesc şi care sunt foarte utili.
Până una alta noi, românii plătim în continuare faptul că în 2004 am ales un preşedinte dovedit corupt, iar omul odată ajuns la putere a desăvârşit sistemul inventat de PSD de corupere a tuturor instituţiilor statului. Închei cu o lege a lui Murphy: „bucură-te, mâine va fi mai rău”.
Oricum plecând de la premisa că salariile bugetarilor vor scădea cu 25% iar pensiile rămân la fel se va adâncii prăpastia de care vorbea Isărescu între veniturile unei familii de bugetari şi ale unei familii de pensionari bugetarii. Vă dau un exemplu, eu ca profesor titular cu toate gradele căştig net cam 1 500 lei, la fel ca un pensionar ce iese din sistemul de învăţământ, după tăierea salariilor cu 25% eu voi câştiga 1 100lei iar pensionarul la fel, ceea ce înseamnă că este mai bine să fi pensionar în învăţământ decât profesor. Asta nu înseamnă că trebuia să li se taie pensia oamenilor care au cotizat cinstit timp de 35 – 40 de ani, ci doar dădeam un exemplu. O să revin mâ
Lasă un răspuns