Despre bugetari

Am vrut să scriu de mult un articol care să lămurească lucrurile legate de bugetarii despre care se tot vorbeşte. În primul rând că aceştia există în întreaga lume şi nu pot fi eliminaţi deoarece reprezintă modul prin care societatea controlează tendinţele nesănătoase ale diferitelor categorii sociale sau cercuri de interese. O parte a bugetarilor pot fi priviţi ca prestatori de servicii, cum ar fi funcţionarii publici, alţi nu pot fi încadraţi în această categorie deoarece nu poţi considera un judecător prestator de servicii, nici un medic sau un profesor. Este evident că o parte a acestor bugetari poate fi privită ca mai folositoare sau mai puţin folositoare în funcţie de ideologia pe care o consideri bună, sau în funcţie de clasa socială în care te găseşti.

De exemplu un om de afaceri poate consideră că funcţionarii de care se tot loveşte zilnic reprezintă un baklast pentru sta şi în mare parte este posibil să aibă dreptate, dar pe de altă parte un control scăzut al statului poate genera foarte multă evaziune fiscală sau, chiar mai rău o criză financiară majoră aşa cum s-a întâmplat în USA, lucru care nu poate fi negat oricat de înfocat adept al sattului minimalist ai fi trebuie să recunoşti că acest gen de stat este cel care a permis măgăriile financiare ale oamenilor de afaceri americani şi a condus la criza financiară anterioară celei economice. Acest lucru a fost recunoscut şi de guvernul USa care a început un lung proces de reconstrucţie a statului în care acesta să joace un rol mai activ. Asta nu înseamnă că imensa birocraţie de la noi este un lucru bun, din contra sunt mii de funcţionari publici care se calcă în picioare pentru că activează toţi în aceaşi zonă de activitate, iar pentru o hârtie semnată treci pe la 5 funcţionari.

Chiar dacă suntem de acord cu faptul că acest corp al funcţionarilor publici poate fi eficientizat şi restructurat, lucru care va însemna concedierea a cel puţin 200 000 dintre ei, nu la fel stau lucrurile în celelalte zone bugetare.

Un alt exemplu, dacă eşti elev şi ai parte numai de profesori plictisiţi de munca lor (care este extrem de dificilă şi costisitoare din punct de vedere intelectual şi mental) şi înăcriţi de salariiile mici, sau dai peste ticăloşi care îţi fac viaţa un calvar pentru a venii la ei la meditaţii, poţi considera că profesorii reprezintă o categorie de bugetari inutilă. Este limpede că profesorii trebuie să scape de uscăturile (destul de frecvente) ce apar printre ei, dar nu poţi gândi o societate în care să nu existe şcoală şi profesori, iar în ceea ce priveşte educaţia rolul statului trebuie să fie hotărâtor, mai ales în selectarea profesorilor şi în stabilirea normelor unei şcoli normale. Din acest punct de vedere profesorii pot fi priviţi şi ca prestatori de servicii, atunci când au grijă de copii, în timp ce părinţii lor sunt la muncă, dar şi că generatori de calitate intelectuală şi socială atunci când îi educă pe aceşti copii. Şcolile particulare trebuie să îndeplinească şi ele anumite criterii de calitate a serviciilor dar şi a copiilor pe care îi pregătesc. Din păcate universităţile particulare din România s-au dovedit un eşec usturător al mediului de afaceri implicat în educaţie. Corpul profesoral nu poate fi restructurat, decât dacă se pune la punct baza materială a şcolilor de la ţară şi prin comasarea lor să se mai elimine anumite posturi, dar de aici nu pot rezulta prea multe concedieri, deşi economii se pot face, indirect din întreţinerea mai puţinor clădiri.

Medicii şi personalul sanitar reprezintă o altă clasă de bugetari care nu pot fi încadraţi total la capitolul servicii. Îngrijirea unei asistente sau unui infirmier poate fi considerat serviciu dar expertiza unui medic şi abilităţile pe care le are acesta ies din sfera serviciilor. Chiar dacă sistemul nostru medical are mari probleme, nu se poate pune problema privatizarii totale a acestuia deoarece ar lăsa clase întregi de oameni fără posibilitatea de a avea acces la servicii medicale. Acesta este si motivul pentru care în întreaga lume există sistem sanitar public. Nici de aici nu pot fi făcute reduceri, ba chiar situaţia este pe dos, este o lipsă de personal ce tinde să devină anacronică.

Nu am apucat să vorbesc despre alte categorii de bugetari, cum ar fi armata, poliţia, procurorii, judecătorii, pompierii etc. Poate o să vorbesc în alt articol, în acesta limitându-mă la cei mai numeroşi bugetari.

Înainte de a încheia atrag atenţia oamenilor de afaceri care vorbesc despre reducerea aparatului bugetar fără să aibă un discernământ că un profesorbun, un medic bun sau un judecător bun se formează în 10 – 15 ani de prectică asiduă, iar concedierea sau limitarea unui astfel de bugetar este resimţită mult mai puternic în societate chiar şi decât închiderea unei firme mici. O să continui acest articol cu altele dedicate subiectului, dar vreau să nu fiu înţeles greşti, sunt de acord că trebuie regândit sistemul bugetart per ansamblu, dar şi pe bucăţi, deoarece România are probleme în primul rând cu instituţiile care nu funcţionează corespunzător.