Religie şi toleranţă

Am mai spus şi în altă parte că ştiinţa nu oferă toate răspunsurile, mai ales la întrebările esenţiale, legate de scopul fiinţei umane, la originile ei şi la modul în care se poate apropia de scopul lui, omul. Pe de altă parte nu avem nici un fel de grilă de selectare a religiilor existente. Bineînţeles, putem elimina acele religii care sunt prea crude, sau prea absurde, de exemplu cele care presupun sacrificii umane, probabil că timpul le-a selectat pe cele mai puţin raţionale, deşi raţionalitatea nu este un criteriu de departajare între religii.

De mic copil m-am confruntat cu bigotismul practicat de creştinii ortodocşi, dar şi de cei catolici deoarece mama mea a fost ortodoxă iar tatăl catolic. Mai târziu mama a trecut la Martorii lui Yehova şi de atunci disputele pe teme religioase au devenit mai aprinse, dar pentru a nu vorbi în necunoştinţă de cauză m-am apucat să studiez Biblia, dar şi alte cărţi sfinte ale omenirii, precum şi pe principalii comentatori ai respectivelor religii.

 Odată cu Revoluţia şi cu libertatea culturală pe care a adus-o am avut ocazia să studiez şi religiile asiatice, budismul, vishnuismul, brahmanismul, inevitabila yoga, dar cel mai mult mi-au plăcut religiile chinezeşti şi cele care au derivat din acestea. Mi-a plăcut simplitatea logică a taoismului şi eleganţa sofisticată a confucianismului. Cred că este evident de ce civilizaţiile tributare cultural Chinei au, din punctul meu de vedere cel mai înalt grad de sofisticare. Pe noi, occidentalii ne sperie seninătatea orientală şi modul în care privesc aceştia viaţa, comparându-i, greşit, cu nişte roboţei fără individualitate. Avem impresia că o cultură de câteva sute de ani este superioară unei civilizaţii ce dăinuie de peste 4 milenii.

Chinezul este cel mai tolerant om de pe pământ, atunci când vine vorba de religii. El practică tot ce îi este de folos şi cred că are dreptate. Toleranţa este, în occident, un concept aproape utopic. Este aproape imposibil să împaci un creştin ortodox cu unul catolic, daramite un evreu sau un musulman. Toate religiile noastre se doresc a fi unicele, de parcă oamenii sunt identici şi ar putea fi mânaţi ca oile către o mântuiere, eliberare sau nirvana spirituală. Nu-i aşa că este mai deştept un chinez, japonez sau corean care dimineaţa este confucianist, după-masa este creştin şi seara este budist. Asta mi se pare mie suprema toleranţă, nu numai faţă de toţi ceilalţi practicanţi ai diverselor religii, ci chiar forţezi religiile să se tolereze în aceeaşi minte.

Evident că bigoţii nu vor accepta niciodată un astfel de comportament. Pentru ei un astfel de om nu practică nici una dintre religii, dar au oare ei dreeptate. Chiar se exclud religiile? Eu cred că doar păstrătorii religiilor, preoţii sunt cei care se resping unii pe ceilalţi. Nu cred că Budha l-ar fi alungat de lângă el pe IIsus sau invers, aşa cum nu cred că vre+unul dintre ei l-ar fi deranjat din rugăciune pe Mohamed, sau pe Lao Tze.

Adevărată toleranţă începe cu cunoaşterea. Cel mai adesea cei care resping o religie pentru că practică alta, nu cunosc nimic despre religia pe care o resping. Habar nu au ce ar putea să găsească în cealaltă religie, cât de bogaţi spiritual şi uman s-ar putea regăsi după un astfel de studiu. Adevărul este că omul modern priveşte religia ca pe un alt fel de accesotiu, la fel ca telefonul mobil sau I-podul, doar că apelează la ea doar în situaţii grave. Criza omenirii este şi una spirituală, pentru că ştiinţa nu poate da toate răspunsurile, iar religia nu se face în grup.