Pechinezul karatist

Doi tineri căsătoriţi erau foarte îngrijoraţi de faptul că el trebuind să meargă foarte des în delegaţii o lăsa pe ea singură şi fără protecţie. Ca să  fie mai liniştit soţul îi propune să-i cumpere un câine de pază, ea acceptă, ia suma de bani şi după ce pleacă el în delegaţie se duce la un magazin specializat în câini de pază şi protecţie să-şi cumpere unul.

Intră în magazinul respectiv şi cere o ofertă. Vânzătorul îi arată trei câini. Primul, era un pit-bull fioros, costa 500 euro. Rugat de duduie să comenteze calităţile şi defectele câinelui, vânzătorul îi spuse că este un câine foarte puternic, dar un pic cam prost. Al doilea era un boberman care costa 1000 euro şi care, conform spuselor vânzătorului era mult mai bun pentru pază decât primul fiind mai inteligent.

Fericită duduia vru să cumpere dobermanul dar vânzătorul o rugă se se uite şi la ultima ofertă, un pechinez karatist.

 – Cum adică este karatist, întrebă ea.

 – Foarte simplu, spuse vânzătorul, îi arătaţi obiectul şi spuneţi „karate”.

Ca să-i facă o demonstraţie, aduse un scaun şi spuse „scaun karate”, iar pechinezul facu zob scaunul. După aia aduse o masă şi spuse „masă karate” şi pechinezul făcu zob şi masa. Fericită doamna întrebă cât costă căţeluşul şi deşi costa 3000 de euro îl cumpără.

Bucuroasă că a făcut o aşa de bună afacere îşi aşteptă soţul să se întoarcă din delegaţie. Acesta sosi şi primul lucru care o întrebă fuse dacă şi-a cumpărat câine de pază.

 – Iubitule am făcut cea mai bună afacere, spuse ea şi îi arăta pechinezul.

 – Tu eşti normală, se burzului soţul la ea, ăsta e câine de pază la tine?

 – Iubitule, se apără ea, dar ştie karate.

 – Pula karate…