Deoarece am fost tras de urechi că nu înţeleg nimic din ce înseamnă religie şi, într-un anume fel am fost fost făcut frustrat, încerc să răspund acestor acuzaţii în acest articol, în care am să vorbesc despre religie în general dar şi despre experienţele mele religioase, în particular.
În primul rând ce înseamnă religie? Conform DEX, aceasta reprezintă un ansamblu de credinţe (dogme) şi practici (rituri) legate de sentimentul divinităţii pe care îl au oamenii. Cred că se observă diferenţa dintre religie şi biserica, despre care a fost articolul unde am fost certat de un internaut. Cu alte cuvinte pot să ader la o religie sau la alta, fără neapara să fac parte din Biserica respectivă. Mai mult riturile multor religii sunt asemanatoare, prin urmare nu iti negi credinta daca participi la slujba de la catolici, desi tu esti ortodox sau protestant. Sau daca tu crezi in existenta divina a lui Isus, asta inseamnă că aderi la mai multe credinţe comune religiilor creştine.
Există şi diferenţe dogmatice între religiile ce fac parte din aceeaşi familie religioasa, de exemplu existenţa purgatoriului la catolici, spre deosebire de ortodocşi care nu cred în existenţa acestuia. Dar aceste diferenţe sunt totuşi minore, deoarece mesajul central al creştinismului este comun tuturor curentelor şi are la bază Biblia şi în special mesajul lui Isus, transmis prin noul testament. Mai mult, dacă parcurgi credinţele de bază ale tuturor religiilor constaţi că există un filon comun, acesta având la bază idea de comunicare într-un anume fel cu divinitatea. Cu toate astea credinţele religioase ale oamenilor pot fi atât de puternice, încât sute de mii de oameni s-au măcelărit de-a lungul istoriei pentru o mică nuanţă în credinţa lor, pentru cine are memorie scurtă aduc aminte masacru din noaptea sfantului Bartolomeu, când zece mii de hughenoţi au fost măcelăriţi de catolici pentru că doreau ca slujba în biserici să se ţină în limba franceză şi nu în latină.
Trecând acum la sfera personală a religiei, deoarece sunt român am fost botezat în credinţa părinţilor mei, fără ca eu să pot alege acest lucru. Mai târziu am fost cărat la tot felul de ritualuri, gen slujbe, împărtăşanii etc, pe care nu le înţelegeam atunci şi care mi se păreau foarte supărătoare. Îmi aduc aminte de o iarnă în care m-a cărat mama ca să luăm aghiazmă de bobotează, pe un ger cumplit. am fost atât de îngheţat şi mirat că am suferit atât pentru o sticlă cu apă încât m-am hotărât să aflu ce înseamnă aceste credinţe şi m-am apucat să fac ceea ce nu mulţi fac, adică am citit Biblia. Mintea mea necoaptă nu a putut să înţeleagă toate aspectele din carte, iar cultura mea limitată nu cunoştea toate aspectele istorice ale scrierii acestei cărţi. Mai târziu mama mea şi-a schimbat credinţa, trecând la martorii lui Iehova, iar dialogurile dintre noi s-au accentuat. După terminarea liceului mi-am schimbat mult lecturile, trecând pe filosofie, religie, psihologie şi metafizică. În acelaşi timp prietena mea de atunci făcea parte din organizaţia ce practica yoga cu Bivolaru, iar pentru a avea o bază de discuţie corectă, am citit cărţile elementare de yoga dar am şi practicat meditaţia, întâi cu prietena mea după care individual. Experienţele trăite nu pot fi explicate şi nici nu am să încerc să fac asta, ideea este că în acea perioadă am studiat multe religii, am recitit Biblia, cu alţi ochi, am parcurs şi sfinţii părinţi, am citit Filocalia, Tom de Aquino, Venerabilul Beda, sfântul Augustin, Aristotel, Platon, Patanjali, Lau Tse şi mulţi alţii. În acelaşi timp am parcurs mai multe etape de practică a meditaţiei, dar nu m-am băgat pe nici un fel de practică a mantrelor sau pe rugăciunea inimii a isihaştilor. Încă odată, experienţele trăite de mine sunt personale şi nu pot fi reproduse în cuvinte, dar mi-au conferit o altă perspectivă asupra lumii, perspectivă pe care am încercat s-o redau simbolic într-o carte pe care m-am chinuit s-o editez şi am reuşit să fac asta în 2004. Pentru cine este interesat mai am acasă vreo câteva zeci de exemplare.
Concluziile mele în urma acestor experienţe sunt următoarele. În primul rând există un sens al existenţei noastre, iar acest sens poate fi înţeles doar de cei care îşi doresc asta şi practică ceva în acest sens. Cu alte cuvinte nu dă iluminarea peste nici un indiferent, oricât de frumos sună satorii la budiştii zen. Pe de altă parte efortul pentru a obţine iluminarea trebuie să fie individual şi nu colectiv, adică nu ai nici o şansă să te iluminezi (am folosit termenul de iluminare dar el poate fi înlocuit cu mântuire, eliberare etc.) indiferent din ce comunitate religioasă ai face parte, fie ea şi cea mai tare din parcare, dacă nu ai interesul pentru iluminare şi parcurgi riturile doar de complezenţă. În fine drumul până la iluminare este lung, dar este presărat cu o sumedenie de experienţe spirituale personale pe care trebuie să doreşti să le descifreză, iar beneficiile sunt numeroase, cu alte cuvinte o viaţă este cu atât mai bogată cu cât experienţele spirituale sunt mai numeroase şi mai variate.
P.S. Aş putea să pun cartea în format pdf, pe blog, dar având în vedere că nu am avut bani pentru un corector este plină de greşeli şi mă cam ruşinez cu asta, iar pe de altă parte nu ştiu care este interesul în această direcţie. Mai aştept semnale de la voi.
Despre ce carte e vorba? Poate te ajut eu 😉
Cartea se numeste Misterioasa călătorie şi am editat-o pe bani mei in 2004 sau 2005 ai aici un link http://sam-events.fotopic.net/c424334.html. Daca te intereseaza o sa caut formatul text al cartii si ti-l trimit.
Am citit si postul tau anterior (cat si prezentul). Si eu am ramas putin frustrat… de lipsa de bun simt al unor comentatori. Toleranta nu este punctul forte al romanilor (nu numai dpdv spiritual/religios) iar ecumenismul e tratal cam superficial de ortodoxie in general. Iti urez mult succes in cautarile tale.
Multumesc, la fel.
domnule Beta, am o nelamurire, si as fi bucuros sa putem discuta pe margine ei, stiu ca nu exista un articol postat de dvs in legatura cu acest subiect si nu am stiut unde sa intreb.
se spune ca viteza luminii in vid este o constanta, si spatiul interstelar de exemplu este aproape vid, dar daca ea chiar este o constanta, similara cu viteza sunetului in aer, atunci ea in referinta cu ce e calculata? la un corp in deplasare, in atmosfera, daca se ia el insusi ca punct de referinta imobil, emite sunet in partea din spre care vine cu viteza mai mare decat in partea inspre care se duce, si daca depaseste viteza sunetului, viteza cu care sunetul se deplaseaza paralel si in acelasi sens cu traiectoria corpului, este negativa.
planeta noastra e in miscare, sistemul nostru solar e in miscare, si chiar si galaxia e in miscare, dupa ce sistem de referinta e viteza luminii constante?
Problema sistemului de referinta absolut este una din cele rezolvate de Einstein in faimoasa Teorie a Relativitatii. Intr-o prima faza s-a crezut ca exista un mediu imobil, numit eter, fata de care toate celelalte, inclusiv lumina, sunt in miscare, dar experimentele au demonstrat ca nu exista asa ceva. Prin urmare pentru calculul vitezei luminii se iau sisteme fixe care sunt in miscare relativa, dar fata de obiectele din interior sunt imobile, asa cum este un vagon de tren ce se misca cu viteza constanta. Daca il consider izolat de restul lumii, obiectele din interior pot fi considerate in miscare fata de vagon, iar vagonul poate fi considerat a fi cel mai bun sistem de referinta. In acelasi mod un laborator poate fi considerat izolat de restul universului, iar viteza luminii calculata acolo va fi cea corecta. Am incercat sa-ti schitez raspunsul, dar lucrurile sunt un pic mai complicate. De exemplu in cazul sunetului se modifica viteza, dar in cazul luminii se modifica spectru luminii, viteza ramanand constanta, prin urmare corpurile care se departeaza de noi devin mai rosii, iar cele care se apropie devin mai albastre.
am inteles, am inteles ca viteza constanta a luminii este viteza cu care lumina e emisa de un obiect luminos, iar daca acel obiect se misca in relatie cu un altul, la viteza cu care lumina emisa de corpul luminos se deplaseaza fata de corpul de referinta se adauga viteza corpului luminos, si in acest caz, privid din perspectiva corpului de referinta, vom avea lumini care se deplaseaza cu viteze diferite, si inplicit frecventa acelei lumini va fi alterata: daca el ar veni spre noi ar fi mai mov, iar daca el s-ar indeparta, ar fi mai rosu.
sper ca am inteles bine, asta mi-a zis si doamna profesoara de fizica cand am intrebat-o, si la concluzia asta am ajuns si cand am discutat in urma cu o saptamana cu taicamiu in privinta asta.
in cazul luminii nu se intampla la fel ca in cazul obiectelor nerelativiste, sau ca in cazul undelor acustice. Prin urmare viteza corpului nu se adauga la cea a luminii, iar viteza de gup a undelor electromagnetice nu este direct proportionala cu frecventa. Prin urmare nu se aplica acelasi rationament ca in cazul corpurilor, sau ca in cazul sunetului. Teoria Relativitatii regandeste intreg spatiu si timpul rescriind ecuatiile de miscare in termeni relativisti, dar si leaga spatiu si materia de energie. Asa cum am zis si in celalat comentariu, lucrurile sunt un pic mai complicate.