Măseaua

Aseară am avut un vis, care ca toate visele ce se respectă a fost extrem de ciudat.

După cum ştiţi visele au legătură cu realitatea, ele fiind modul în care subconştientul îţi trimite mesaje.

În fine, să vă povestesc visul. Se făcea că eram într-o cameră cu mulţi prieteni, cred că ne uitam la un film. Toată lumea era concentrată pe acţiunea din film, numai eu nu puteam pentru că mă durea o măsea. Ciudat era că nu-mi aminteam cum a ajuns acea măsea în gura mea, pentru că ştiam că nu trebuia să fie acolo. Probabil că a crescut în ultimii ani. Mai mult, măseaua crescuse direct cariată, iar prietenii îmi atrăseseră atenţia de la început că este o măsea rea, stricată, care îmi va produce multă durere, dar nu i-am ascultat, pentru că, în mod paradoxal, mă ataşasem de această măsea stricată. Mă gândeam că nici o măsea nu este stricată în esenţă, ci doar la suprafaţă poate părea aşa. Oricum, mă înşelasem crunt, măseaua era atât de stricată încât mă durea tot corpul de la ea. Aşa că m-a hotărât s-o scot, oricum nu mai rămăsese din ea decât un ciot. Şi în timp ce prietenii mei se uitau la film, eu am început să trag de măsea. Dar ceea ce părea la început a fi dor un mic colţ, o rămăşiţă de măsea s-a dovedit a fi un mic os, astfel încât după îndelungi şi extrem de dureroase sforţări, m-am pomenit că ţin în mână un oscior, iar prietenii se uitau miraţi la mine

Nu ştiu ce m-a frapat mai mult la acest vis, dar este unul dintre acele vise la care te gândeşti toată ziua. Cel mai ciudat mi se pare faptul că osul, care ţinea loc de rădăcină a acelei măsele era alb, curat, necariat, în timp ce întreaga suprafaţă a ei era murdară şi neagră. Poate asta însemna că, de fapt, eu avusesem dreptate şi nici o măsea nu este stricată de la natură, ea devine stricată pentru că alege asta?

P.S. Când am spus că subconştientul ne transmite mesaje codate, m-am referit la metafore, ceea ce evident acest vis este. Cred că oricare din voi a avut sau încă mai are o măsea cariată în viaţa lui de care nu şie sau de care nu vrea să scape. Din păcate viaţa se poate dovedi un dentist mai nemilos decât am fi noi înşine.