Dorinţa şi iubirea

Rămăsesem dator unei prietene cu o explicaţie, neterminată, despre diferenţa dintre iubire şi dorinţă şi m-am gândit să termin aici discuţia începută în altă parte convins fiind că va citi şi ea aceste randuri.

Read Full Post »

Distracţie

O prietenă mi-a spus acum de curând că divorţul i se pare distractiv, iar la răspunsul meu că nu este nimic distractiv într-un divorţ mi-a dat o replică ce m-a lăsat fără grai: „este distractiv, dacă ţie iţi este mai bine”.

Read Full Post »

Pierderi

Este o pierdere să urăşti pe cineva, oricât de ticălos sau prost ar fi, pentru că lui nu-i pasă de ura ta sau o foloseşte ca să-şi alimenteze ura lui, cea care îl ţine pe el în viaţă, neavând în viaţa lui nici o faptă frumoasă de care să se agaţe. Este o pierdere pentru tine, cel care nu eşti nici ticălos nici prost, pentru că ura îţi otrăveşte ţie sufletul şi mintea. Poate nu reuşeşti întotdeauna să treci nepăsător peste minciunile şi ticăloşiile oamenilor, mai ales ale celor care îţi sunt dragi, sau ţi-au fost dragi până la un moment dat, dar să îi urăşti este o pierdere pentru tine.

Prin urmare, dragul meu prieten virtual, cel care citeşti acest blog, atunci când vei suferi o pierdere din cauza unui om ticălos, sau când cineva drag se va dovedi a fi un ticălos, ascultă-mi sfatul şi alungă-ţi ura din suflet. Nu merită aceşti oameni de nimic să-ţi pierzi seninătatea şi bucuria din cauza lor. Ei chiar se vor bucura că îi urăşti, pentru că astfel te coboară la nivelul lor, chiar dacă ura ta nu este productivă şi reuşeşti să n-o transformi în fapte.

Read Full Post »

Fluturele

Una dintre cele mai frumoase povesti scrise de Zhoang Zi in cartea lui este aceasta:

Într-o dimineaţă Zhoang Zi s-a trezit supărat şi toţi discipolii au venit într-un suflet să-l întrebe ce a păţit. Atunci el le spuse că a visat că era un fluture. Discipolii s-au mirat că maestrul lor s-a întristat doar pentru atâta lucru şi şi-au manifestat nedumerirea, dar Zhoang Zi le-a spus.

Read Full Post »

Blonda la concurs

Am sa reiau traditia de a pune un banc pe săptămână pe blog.

Săptămâna asta unul despre blonde.

Prin urmare, blondele s-au săturat să fie considerate cele mai proaste dintre femei aşa că au organizat un concurs de inteligenţă numai pentru ele, ca să demonstreze contrariul. Aşa că au umplut o sala până la refuz şi au invitat-o pe una dintre ele pe scenă.

-Prima întrebare este: cât fac 2+2?

Blonda stă, se gândeşte şi răspunde fericită: 5.

Toate blondele din sală încep să strige:

-Mai daţi-i o şansă, mai da-ă-i o şansă!

Juriul o mai întreabă odată pe blondă:

-Cât fac 2+2?

Read Full Post »

Despre soartă sau alegeri

În ultima vreme am fost asaltat de dileme, majoritatea morale, legate de lucruri care pot şi lucruri care nu pot fi făcute din punct de vedere moral. Dar această direcţie este greşită, pentru că morala funcţionează doar pentru oamenii care o acceptă. Un om imoral nu va considera că face ceva rău, indiferent de faptă, prin urmare…

Aşa că să ne întoarcem la soartă. Avem un obicei prost de a căuta vinovaţi atunci când ceva din viaţa noastră merge prost şi prin prost mă refer la faptul că nu merg aşa cum am dorit noi să meargă. Vinovaţi se gasesc destui, pentru că oameni care să-ţi pună beţe în roate sunt pe toate drumurile, dar uneori ai nevoie de un duşman mai puternic, poate pentru că îi consideri prea mici pe ceilalţi şi atunci dai vina pe SOARTĂ.

Read Full Post »

Albert la serbare

Cu toate ca are manuţa în gips, Albert nu a lipsit de la serbarea lui.  Pentru că nu am stofă de fotograf, pozele au ieşit….cum au ieşit. Oricum eu m-am concentrat pe filmuleţe.

Read Full Post »

O mânuţă ruptă şi ceva metafizică

Evenimentele ce se succed zilele acestea parcă vor să demonstreze că legile lui Murphy sunt adevarate, în specila cea cu: „dacă ceva poate să meargă prost, va merge”.

Bucuros să petrec ceva timp cu băieţelul meu l-am dus duminică de dimineaţă la un loc de joacă special amenajat din incinta My Place. albert a fost in al nouălea cer, mai ales că la scurt timp au venit şi alţi copii cu care a început să se joace. Dar cum el nu poate să stea locului o clipă, atunci când a ieşit din trambulina pentru copii a căzut şi a început să se plângă că-l doare mânuţa. L-a luat repede şi l-am dus la urgenţe la spitalul de copii, unde, după 2 ore de aşteptare, am aflat că are mânuţa ruptă şi că trebuie pusă în gips, ceea ce s-a şi făcut.

Lăsând la o parte aiureala angajaţilor din acel loc de joacă de la My Place, care nu m-au lasat să stau cu Albert înăuntru dar nici nu au putut să aibă grijă de el, lucru care, ar fi meritat, într-adevăr o reclamaţie la OPC, acest fapt obişnuit din viaţa oricărui copil este generator de întâlniri.

Read Full Post »

Maestru şi ucenicul

Având în vedere că liniştea revine încetul cu încetul în viaţa mea, îmi răsună în minte anumite pilde pe care le reinterpretez. Una dintre ele este următoarea.

Se făcea că odată, un maestru mergea alături de ucenicul său şi se opriră în dreptul unor urme de paşi.  Ucenicul îl întrebă pe mastru dacă ştie ce sunt cu urmele acelea. Maestru îi răspunse că acele urme sunt ale lor şi le reprezintă drumul  încă de la început. Atunci ucenicul se întristă şi îi spuse maestrului său:

Read Full Post »

La mulţi ani, copii!

Şi în primul rând, la mulţi ani Albert. La mulţi ani oricărei fiinţe omane care încă mai are suflet de copil.

Read Full Post »