Şi în primul rând, la mulţi ani Albert. La mulţi ani oricărei fiinţe omane care încă mai are suflet de copil.
M-am gandit mult la acest mesaj şi tot nu sunt în stare să-l concep, pentru că este dificil să exprimi ce înseamnă un copil. Îmi este greu să arăt cât de multe m-a învăţat Albert. Recunosc că l-a început nu am vrut copii, am acceptat pentru că ţineam foarte mult la cea care îmi cerea acest lucru. Nu doream pentru că ştiam ce responsabilitate uriaşă înseamnă creşterea unui copil şi nu ştiam dacă sunt în stare să-mi sacrific interesele mele egoiste şi meschine pentru a-l creşte pe Albert cu înţelepciune.
Mai târziu, când a apărut efectiv, am fost şi mai speriat, pentru că era atât de fragil şi de neajutorat. M-am gândit că mama lui este mai potrivită să stea lângă el pentru că, nu-i aşa, femeile sunt mai sensibile, dar m-am înşelat şi încetul cu încetul locul meu lângă el a devenit de necontestat. Pe măsură ce a crescut lucrurile au devenit mult mai clare şi am înţeles că eu pot să-mi asum responsabilitatea de a avea un copil, pentru că pot să-mi sacrific mofturile ca să-i fie lui bine.
Tatăl meu nu a fost foarte apropiat de mine, nu am avut aproape niciodată discuţii tată-fiu şi nu am putut să-i cer niciodată sfatul, iar asta m-a făcut mai hotărât ca niciodată să-i fiu alături lui Albert ori de câte ori va avea nevoie. Este o promisiune pe care nu i-o fac lui, ci mie, deoarece suferinţa copiilor este eşecul părinţilor.
La mulţi ani copii!
La mulţi ani Albert, tati te iubeşte….păcat că nu este deajuns.
Alin Beta 
frumos…respect domn profesor
multumim 😀 ( eu inca ma mai simt copil si ma serbez )
Iti multumesc Alin, pentru gandul bun, atat eu cat si copiii mei ,,,
Ziua mea este, paradoxal, pe 1 iunie,,, dar muuuuult mai „devreme”,,,, ceea ce nu face insa nimic, in sensul „imunizarii” in fata transantei suferinte din tradare ,,,
Sotul meu mi-a facut cadou ieri, de ziua mea, in avans, ca niciodata, DIVORTUL!
,,,,,,,,,,si copiilor nostri!?
A, Da,,,, copiilor o zi petrecuta cu cei”drepti si buni” din familie ,,,,poate chiar din familia „largita”, nu stiu exact, deoarece mi-am petrecut „aniversarea” departe, intr-o lume plina de lacrimi, tinand la distanta copiii,,,,,