În ultima vreme am fost asaltat de dileme, majoritatea morale, legate de lucruri care pot şi lucruri care nu pot fi făcute din punct de vedere moral. Dar această direcţie este greşită, pentru că morala funcţionează doar pentru oamenii care o acceptă. Un om imoral nu va considera că face ceva rău, indiferent de faptă, prin urmare…
Aşa că să ne întoarcem la soartă. Avem un obicei prost de a căuta vinovaţi atunci când ceva din viaţa noastră merge prost şi prin prost mă refer la faptul că nu merg aşa cum am dorit noi să meargă. Vinovaţi se gasesc destui, pentru că oameni care să-ţi pună beţe în roate sunt pe toate drumurile, dar uneori ai nevoie de un duşman mai puternic, poate pentru că îi consideri prea mici pe ceilalţi şi atunci dai vina pe SOARTĂ.
De fapt vina îţi aparţine, nu ştiu dacă în totalitate, dar în foarte mare măsură, pentru că tu eşti responsabil de alegerile tale. Iar ceilalţi te pot răni doar dacă tu alegi să îi laşi să facă acest lucru. Asta se numeşte ataşament, iar omul, prin natura lui slabă este predispus la ataşament. Uităm în tot acest timp că noi sunt cei care alegem de cine să ne ataşam şi la fel de uşor putem alege şi de cine să nu ne mai pese.
Cred că soarta doar ne aşează anumite persoane în viaţă lasând la latitudinea noastră cum să ne purtăm cu ele.
Nu pot să închei încă acest post deoarece imi răsună încă în cap cuvintele lui Dostoievski din Fraţii Karamazov, anume că faptul că există copii nevinovaţi care suferă pe acest pământ este un semn clar că nu există Dumnezeu, sau oricum nu unul precum cel descris de Biblie. Eu nu sunt atât de impersonal precum Dostoievski, în această privinţă şi consider că acei oameni care fac intenţionat alegeri în urma cărora suferă copii sunt nişte mizerabili. Şi sunt cu atât mai demni de dispreţ cu cât fac acest lucru doar ca să-şi satisfacă nişte dorinţe egoiste şi meschine de moment, care peste puţin timp nu mai înseamnă nimic pentru ei.
Dar asta înseamnă să ne întoarcem din nou la morală, ceea ce nu este cazul.
Alin Beta 
Viata merge inainte, precum cascada Victoria..
,,,,,,,,,,, deci, sper sa fi citit toate celelate postari ale mele,,, care, desi poate un pic „aiurite ” precum posesoarea gandurilor, sa-ti dea sansa sa intelegi si sa „accepti” ca singurul lucru real si demn de a avea sanse in viata este iubirea adevarata, pura si morala, adica sigur cea fata de copiii nostri, care, din nefericire sunt doar niste pioni pe o tabla a prostiei si imoralitatii carnale…
Sau poate ca nu, poate ca nu doar atat, Alin, poate ca au sansa de a fi chiar facuti unul pentru celalalt, pe vecie,,, iar rolul lor a fost, in viata celorlalti, de a putea „oferi” cate „ceva” sau pe cineva,,, care altfel nu ar fi venit,,,
Ai sa ma intrebi: „Ok Anca, dar durerea?”
…….poate ca ne-a fost menita si noua , cei cu suflet de copii….si lor, cei cu far’ de suflet!