Fluturele

Una dintre cele mai frumoase povesti scrise de Zhoang Zi in cartea lui este aceasta:

Într-o dimineaţă Zhoang Zi s-a trezit supărat şi toţi discipolii au venit într-un suflet să-l întrebe ce a păţit. Atunci el le spuse că a visat că era un fluture. Discipolii s-au mirat că maestrul lor s-a întristat doar pentru atâta lucru şi şi-au manifestat nedumerirea, dar Zhoang Zi le-a spus.

-Sunt supărat pentru că nu ştiu dacă Zhoang Zi a visat că este un fluture sau fluturele visează că este Zhoang Zi.

La fel ca toate poveştile spuse de filosoful taoist şi aceata este plină de înţelesuri ascunse, ce par a scăpa unei înţelegeri raţionale a lucrurilor. Dar asta se întâmplă pentru că viaţa nu este raţională. Dacă ar fi raţională copiii nevinovaţi nu ar suferii niciodată, oamenii da pentru că ei sunt ataşaţi de lucrurile care le produc suferinţă, dar copiii nu sunt ataşaţi decât de părinţii lor.

Revenind la povestea noastră, oare cine ce visează? Este lumea în care trăim o iluzie sau nu? Este foarte probabil să existe o lume independentă de mintea noastră, o lume din care raţiunea noastră să descopere fragmente din ce în ce mai numeroase pe care să le aşeze într-un imens puzzle, dar fără speranţa că va putea descoperi vreodată întreaga imagine. Dar oamenii nu trăiesc în această lume independentă de mintea lor, ci în una construită de aceasta. Prin urmare regulile ce par a se aplica în afară şi tuturor nu se aplică nimănui. Pentru că în lumea lor interioară, fiecare se visează fluture sau filosof, astfel încât deşi tu vezi un om el se ştie a fi altceva.

Acesta este şi motivul pentru care, aşa cum am scris în altă parte oamenii imorali nu au dimensiunea faptelor lor. Pentru că ei nu se guvernează după legi din afara minţii lor ci işi croiesc legi numai a lor. Ei nu înşeală, ei iubesc, ei nu trădează ci îşi urmează destinul. Şi aşa mai departe. Acest lucru te poate revolta, ai putea crede că sunt lipsiţi de conştiinţă şi poate ai avea dreptate, dar în lumea lor dreptatea ta nu valorează nimic.

Aşa cum am zis, fiecare trăieşte în propria lume, pe care şi-o construieşte aşa cum vrea, însă o lume interioară construită pe nefericirea altora este o lume şubredă şi urâtă. Oricum ai încerca s-o înfrumuseţezi ea va rămâne urâtă şi rece, pustie de orice afecţiune. Într-o astfel de lume orice afecţiune se transformă în ură, pentru că mai devreme sau mai târziu, afecţiunea se transformă într-un martor al faptelor ticăloase din ea.

Pe de altă parte o lume construită pe fericirea celorlalţi va găsi tot timpul resursele necesare pentru a depăşi şi cea mai cruntă lovitură. Vor fi suficiente mâini întinse pentru ajutor astfel încât cel căzut să se poată ridica repede.

Dar să nu uităm în final că fiecare îşi construieşte lumea interioară în funcţie de ceea ce ştie, iar în mare parte ceea ce ştie ii este livrat de societate. Iar societatea noastră este profund viciată. Generaţii întregi de copii au ieşit după revoluţie, nu cu cheia de gât ci cu ochii boldiţi în televizoarele pline de mituri şi valori false, împrumutate în special de peste ocean. În acelaşi timp părinţii lor au înţeles total greşit ideea de libertate, considerând că aceasta înseamnă de fapt fuga de responsabilitate.

Un tată care preferă să bea în cârciumă cu prietenii săi decât să stea cu familia nu este un bun model pentru fiul său, dar totuşi este un model şi din păcate cel mai puternic pe care îl va avea acest copil. La rândul lor aceşti copii vor învăţa de la părinţii lor lecţia iresponsabilităţii.

După unele evenimente petrecute în viaţa mea acum 3 ani am fost ceva mai sensibil la un fenomen ce devine tot mai îngrijorător în societatea românească, divorţul, iar în ultima vreme a devenit chiar o modă. Femei şi bărbaţi cu creierii spălaţi de filme siropoase americane se aruncă cu veselie într-unul dintre cele mai urâte episoade din viaţa oricăruia, anume divorţul. Iar dacă suferinţa lor, actuală sau mai târzie, mă lasă indiferent, soarta copiilor ce sunt prinşi la mijloc în aceste conflicte mă întristează. În primul rând că aceşti copii nu învaţă de la părinţii lor decât cum să nu îşi asume nici o responsabilitate în viitor. Poate o să mai vorbim, despre aceste lucruri, până una alta las un link în care lucrurile spuse de mine sunt confirmate de diferite studii, http://www.terapiam.ro/mituri-despre-divort-si-casatorie.