Rămăsesem dator unei prietene cu o explicaţie, neterminată, despre diferenţa dintre iubire şi dorinţă şi m-am gândit să termin aici discuţia începută în altă parte convins fiind că va citi şi ea aceste randuri.
Aşa cum ziceam dorinţa este foarte adesea confundată cu iubirea pentru că, cel puţin atunci când este împărtăşită, are efecte asemănătoare în sufletul oamenilor. Dar aceeaşi dorinţă este distructivă pentru un suflet atunci când ea este neîmpărtăşită, deoarece ea este sursa suferinţei ce conduce către invidie, răutate şi chiar ură. Tot din dorinţă apare şi gelozia, care este iarăşi considerată adesea ca fiind o dovadă de iubire, de parcă neîncrederea şi suspiciunea ar putea vreodată să coexiste cu iubirea.
De partea cealaltă iubirea este o stare a sufletului în care nu există ataşament, prin urmare eşti liber. Aceatsă stare apare frecvent la oameni dar cel mai adesea aceştia aleg să o acopere sub dorinţe meschine şi mofturi iluzorii. Starea respectivă poate fi trăită cu adevărat doar de puţini şi nu pentru multă vreme, deşi se zice că există oameni care îşi trăiesc întreaga viaţă în această stare, eu am întâlnit foarte puţini oameni care sunt în stare să trăiască şi numai pentru câteva clipe iubirea adevărată.
Dorinţa şi iubirea sunt tot timpul în conflict în sufletul oricărui om, cu atât în a celui modern sau care se vrea modern, pentru că această lume este plină de tentaţii şi este foarte uşor să sari de la o dorinţă la alta. Dar cei care fac asta sunt nişte oameni trişti pentru că ei nu vor cunoaşte niciodată iubirea. am spus tot timpul că cel ce iubeşte un om poate iubii pe oricine, cel ce nu poate iubi pe unul nu va iubi pe nici unul. Probabil că acesta a fost şi motivul alegerii neinspirate de acum 10 ani, alegând ca suport al iubirii mele cel mai nedemn om pentru acest lucru, dar nu regret asta pentru că pierderea nu este a mea. Nu este niciodată o greşeală să iubeşti, este greşit să confunzi iubirea cu dorinţa.
Alin Beta 
Ciudat cum deabia acum descoperi ca exista oameni buni si rai. Ca exista oameni care nu fac diferenta intre dorinta si iubire. Descoperi o chestiune care chinuie lumea de mii de ani. Viata este mult mai simpla. Unii vor dorinta, altii vor iubire. Ce sa le faci?
Alegi ceea ce-ti place. Ce este gresit ca unii vor sa traiasca pentru satisfacerea dorintelor si considera ca nu exista iubire?
E timpul sa treci in partea reala a lumii! Ti-o incasezi, te ridici si continui. Fara descoperirea sensurilor vietii. De aia se ocupa filozofii 🙂
Esti doar un visator intr-o lume reala. Poate te-ai incadra intr-un scenariu de poveste de prin secolele XVIII, XIX (care trebuie sa recunosc ca asa cum este descrisa in carti este minunata; realitatea acelor vremuri nu o vom sti niciodata)
Lumea intre timp a evoluat, atat in gandire, cat si in trairi. Poate este vremea sa te integrezi si tu vremurilor de astazi.
Eu stiu un lucru. Cand iubesti, iubesti neconditionat, asa cum este omul fie ca este indrumat in viata de dorinta, fie de iubire. Ii accepti atat pornirile bune, cat si cele rele, doar pentru ca iubesti. Daca nu poti accepta omul asa cum este el inseamna ca nu-l iubesti.
Ceea ce nu inteleg eu este faptul ca tu spui „cei care fac asta sunt nişte oameni trişti pentru că ei nu vor cunoaşte niciodată iubirea”, insa din cuvintele tale de mai sus reiese clar ca esti un om foarte trist. Asadar, intrebarea mea este: Tu iubesti sau ai dorinte? (conform spuselor tale)
Sunt trist pentru ca inca mai am dorinte ce trebuiesc arse, dar in acelasi timp sunt impacat cu mine insumi pentru ca eu cunosc ce inseamna a iubi. Da, inca iubesc un om trist care nu a iubit si care nu va iubi niciodata, dar ceea ce ma face sa sufar nu este iubirea ci dorintele pe care le am legate de acesta. Cu toate acestea voi dispretui vesnic acest om nu din cauza dorintelor mele legate de el, acestea vor disparea in timp si vor fi inlocuite cu de altele, ci din cauza faptelor reprobabile ale acestui om.
Poate ca traiesc intr-o lume de poveste, dar tu in ce lume ti-ai dori sa traiesti? Intr-una in care sa nu poti avea incredere in nici un om caruia ii acorzi sufletul pentru ca oricand acesta poate cadea prada unor dorinte stupide, sau intr-o lume in care oamenii au incredere unii in ceilalti si se iubesc lasand la o parte dorintele meschine.
P.S. Fiecare om isi constgruieste lumea in care traieste si alege sa o faca asa cum vrea el, daca tu vrei in lumea ta minciuna si tradare este alegerea ta, eu nu le vreau.
,,,,,,raspuns trist,,,din partea celor care traiesc in lumea reala, ancorata in adevaruri si realitati mai mult sau mai putin „cotidiene”, „actualizate”,,,
Intradevar, a fi si a ramane un romantic intr-o lume rea si egoista, in care valorile morale sunt inlocuite de ,,, valori de moment, carnale, este cumva prea mult, nu doar pentru cel in cauza, dar mai ales pentru cei ce depind de acesta,,,,
De ce? Tocmai datorita valorilor pe care le emana si le sustine, ce devin non-sincrone cu realitatea in care trebuie sa ,,, cresti ceea ce-ti este dat!
Aici intervin adevaratele „dileme” existentiale, domnilor!
Nu sufletul chinuit de iubire neimpartasita – ciuntita sau ireala – nici dorintele implicite, dezamagiri si impacari cu sine sunt in discutie ,,, se pare ca nu ati inteles esenta conflictului … nici in lumea aceasta, nici in cea de acum cateva secole!
Iubirea este de mii de feluri,,, si este in general, „boala de care suferi tu” cel care dezvolti „simptome”, dar ea se rasfrange, intr-un mod sau altul, functie de ceea ce te inconjoara si te raneste, in sufletul celor ce depind de capacitatea ta de a iubi si de a emana iubire,,,
Si aici intervin problemele,,, morale – cele care nu au varsta si rezolvare deoarece, evolutia societatii – chiar involutia ei – daca imi este permis sa ma exprim asa, nu a gasit „panaceul universal” de pus pe rana celor „ce depind” de capacitatea noastra de a fi sau nu morali si plini de iubire!
,,,Sa aveti o viata frumoasa si plina de evolutie, va doresc!
Anca
Sunt datoare cu un raspuns …toti avem dreptate, caci toti vorbim din experienta proprie si chiar daca nu recunoastem , ne face bine la ten, la suflet, cand ni se spune :” Ai dreptate!”. Ce pot eu sa spun ? Sunt o biata muritoare, ce ” confunda” dorinta cu iubirea, caci pot spune far de jena, ca persoana iubita din viata mea, mi-a trezit de la inceputuri o dorinta de nou, de cunoastere si de recunoastere a ei, ca fiinta complexa ce inca imi da motive de explorare si inca …ma face sa o doresc , caci nu ma pot culca pe o ureche ca-i a mea pentru totdeauna…de mine depinde sa-i tin interesul treaz , sa starnesc in ea aceeasi dorinta …de a ma vedea, de a ma avea , de a ma cuceri, de a ma vraji …de a pastra acel ” damf ” …de noutate si autentic !!!!
Tuturor …numai dorinta si iubire !!!!
Simona
Asa cum tu recunosti, dorinta este efemera, dar daca treci dincolo de aceasta crezi ca, indiferent de ce se va putea intampla in viitor, vei putea sa nu il mai iubesti?
wow…iarasi victima…dorinta…iubire…mai omule, las-o balta…totul este efemer…iubire…dorinta…cu ce ai gresit acum 10 ani…ca ai iubit? ca ai dorit?…
RAU RAU RAU….
Sa iti PARA BINE ca ai PUTUT dori/iubi pe cineva…multi nu pot…sau NU MAI POT…