Despre imperfecţiune

În seara asta nu am să scriu nici un fel de pledoarie, doar o poveste chinezească despre imperfecţiune şi o poezie de Nichita Stănescu, oarecum pe aceeaşi temă.

Read Full Post »

Străinul din viaţa mea

Una dintre cărţile ce mi-au plăcut cel mai mult este Străinul lui Camus. În această carte personajul principal uită ce inseamnă să fie viu, nimic nu-l mai mişcă, nici măcar moartea mamei lui, dar atunci când, dintr-o întâmplare stupidă, este condamnat la moarte îşi regăseşte trăirile şi înţelege din nou ce înseamnă să fii viu. Cred că este o alegorie şi Camus a vrut să spună că doar atunci când eşti pe punctul de a pierde totul începi să le preţuieşti cu adevărat.

Şi eu sunt pe punctul de a pierde tot ce este mai important în viaţa mea şi chiar dacă alţii pot fii învinuiţi pentru asta nici eu nu sunt lipsit de vină. În primul rând pentru că am uitat cât de importante sunt gesturile mărunte şi cât de multe spun ele. O mângâiere sau un cuvânt spus când trebuie sunt mai importante decât un cadou scump sau decât o sumă de principii în care, în afară de câţiva nebuni precum subsemnatul, oricum nu mai crede nimeni.

Read Full Post »

Gânduri, gânduri…

De ceva timp am impresia că trăiesc o telenovelă a cărui scenarist este beat criţă. Cu toată confuzia în care mă scald şi în care reuşesc cu greu să păstrez o brumă de luciditate, constat că par mai normal decât cei care par a avea o existenţă liniştită.

Read Full Post »