Apa și metalul (ultima parte)

Cuvintele Alzei cazură ca un trăznet peste Alme. Prima dată avu impresia că este vorba de o glumă, dar uitându-se în ochii ei descoperii o negură urâtă care îi dădu fiori reci și înțelese că vorbea cât se poate de serios.

–          Dar care este motivul pentru care vrei să ne despărțim, întrebă Alme care simțea cum confuzia îi intunecă mintea.

–           Tu nu vezi că ne-am îndepărtat unul de celălalt, răspunse rece Alza, noi doi nu ne mai iubim, așa că nu are nici un rost să continuam așa.

Read Full Post »

Apa și metalul (partea a doua)

Dar Alme nu era deloc mulțumit de gestul său. Considera că a procedat corect dar asta nu îl alina deloc. Ochii verzi și înlăcrimați ai Alzei îl urmăreau peste tot. Nu mai putea să se concentreze pe nimic, avea impresia că undeva greșește dar nu reușea să-și dea seama unde. Se plimba zile întregi prin Laborator, fără țintă, gândindu-se numai la spusele lui Alza.

–          Dacă vom fi împreună te voi face cel mai fericit om din lume, îi strigase Alza înainte

sa se desparta de ea.  Gândește-te bine la ce faci, iubirea mea este mai puternică decât natura elementelor din care suntem alcătuiți.

Read Full Post »