Copilul și Orgoliu

Zefirul călduț de primăvară zbura vesel peste copaci când îl văzu într-o poieniță pe Copil. Se apropie bucuros de acesta și îi suflă în joacă părul de pe frunte.

– Hai să ne jucăm îi spuse el Copilului.

– Nu am chef de joacă, răspunse trist Copilul.

Read Full Post »

Copilul, Dovstoesky si iluminarea

Am pus aseara o întrebare pe facebook, ce nu era nici ironica, nici retorica ci cat se poate de concreta, doar ca socializarea pe internet pacatuieste prin superficialitate. Încerc sa alung profesorul din mine si sa raman în sfera întrebarilor, nu de alta dar acel profesor ma calcă pe nervi de foarte multe ori pentru ca are impresia ca le stie pe toate.

În Fratii Karamazov, Dovstoesky afirma la un moment dat ca daca suferinta unui copil nevinovat si fara de pacat este permisa acest lucru este o premisa suficienta pentru a nu crede în existenta lui Dumnezeu. Habar n-am ce a vrut să zică prin asta dar sunt lucruri pe care acuma le înteleg mai bine decât atunci când am citit cartea.

Read Full Post »

Fluturele

E seara si sunt frant, dar blandetea somnului nu vrea sa ma cuprinda. Pare ca inca mai zboara miii de paladini prin lumea mea urmarind sa strice palatele de cristal in care sunt inchise vise. Nici demonul nu mai vrea sa ma viziteze si, intr-un anume fel imi lipseste. Ma obisnuisem cu prezenta lui, e monoton sa razi singur de tine insuti.

Read Full Post »