Fluturele

E seara si sunt frant, dar blandetea somnului nu vrea sa ma cuprinda. Pare ca inca mai zboara miii de paladini prin lumea mea urmarind sa strice palatele de cristal in care sunt inchise vise. Nici demonul nu mai vrea sa ma viziteze si, intr-un anume fel imi lipseste. Ma obisnuisem cu prezenta lui, e monoton sa razi singur de tine insuti.

As vrea sa merg la culcare dar fluturele acesta nu-mi da pace. Zboara, zbor, nici eu nu mai stiu, iar Zuang Zi pare un copil abia nascut. Ultima data cand verificasem paream mai degraba o broasca testoasa, inchisa in carapace, profunda si inteleapta, acuma sunt doar un fluture prostut ce pare ca si-a gasit o floare pe care sa se aseze, iar floarea e purtata de apa si zboara si zbor….

Parca o aud pe batrana testoasa razand, dar ce sa fac, nici eu nu pot controla transformarea. De parca am vrut sa fiu testoasa? Sau fluture? Sau poate am vrut , dar ce? O iubirea unei flori poate sa dureze mai putin decat parfumul ei, iar fluturele acesta e nemuritor. L-a cunoscut si pe Zuang Zi. El sau testoasa.

Poate se opreste si floarea, se transforma in fluture si zburam impreuna, macar un timp. Dar daca s-ar transforma in testoasa, nu ar fi mai frumos?

Iubirea fluturilor tine doar o clipa, a testoaselor e vesnica, dar ele nu stiu sa danseze precum fluturii. Off si Zuang Zi, cu intelepciunea lui. Ce cauta in visul meu, sau al fluturelui sau a testoasei. El e prea intelept. Eu nu vreau decat sa dansez acuma. Cu o floare, pe o apa care curge catre infinit. „Prostule” imi zice testoasa, „tu nu traiesti decat o clipa”. Da, ii raspund eu, dar in clipa sta eternitatea.