E cald, prea cald. Ma trantesc pe canapea sa citesc, dar cuvintele se joaca in fata ochilor cu umbrele unor amintiri. Amintirea ploii reci de vara ce imi cadea pe corp cand coboram din Piatra Craiului. Picaturile mari ce mi se scurgeau pe fata mi se par acuma asa de indepartate. Parca a trecut un veac. O viata intreaga s-a scurs de atunci si pare ca nu a mai ramas nimic de trait. Sunt tris? Nu stiu sau mai degraba nu cred. As vrea sa fiu trist, astfel as parea mai viu, mai interesat de ceva. „Far above de clouds” se aude din boxe, dar nici Mike Oldfield nu mai ajunge inauntru meu. Sunt doar eu, singur cu mine insumi si nici macar trist nu sunt. Dau sa imi iau cartea de pe piept si sa-mi continui lectura cand constat cu in locul tomului pe pieptul meu se odihnea o testoasa. Era mica si verde si parea atat de batrana. Se uita la mine cu ochii ei senini si intelepti si imi spuse:
Alin Beta 