Am scris in cartea mea un fragment in care eroul principal trebuie sa infrunte o fiinta misterioasa, ce se dovedeste intruchiparea tuturor temerilor atavice, gregare ale omului. Atunci aveam impresia ca aceste temeri sunt cele mai grele pe care le poate infrunta cineva. Este foarte posibil, dar aceste temeri sunt infruntate doar in anumite momente, cel mai adesea oamenii traind ingnorandu-le. Exista, insa, niste temeri mult mai acute, care macina mintea umana si o slabesc constant. Este vorba de o teama sociala, frica de a fi respins, sau de anu fi acceptat asa cum esti inrealitate. Toti, fara exceptie, impartasim aceasta frica, intr-o masura mai mica sau mai mare. Asta ne face sa ne izolam in acea zona din interiorul nostru unde ne simtim in siguranta, zona pe care eu am numit-o „Palatul de Clestar”, pentru ca e zona in care inca mai suntem copii.
Alin Beta 