Sabloane…..

E o zi frumoasa de primavara. Albert e fericit si eu la fel, suntem din nou impreuna. Mergem sa ii fac testul psihosomatic ca sa il pot inscrie de la anu in clasa pregatitoare. Dupa o scurta asteptare intram in sala. Acolo, 2 doamne psiholoage ne asteapta, ma rog, mai mult pe Albert….

Prichindelul e un pic emotionat, nu prea stie ce inseamna testul asta, dar ar vrea sa il treaca cu bine. I se pune in fata o foaie cu niste desene si este intrebat ce figura nu se potriveste.

– Ciuperca, raspunde Albert.

– De ce?

– Pentru ca ciuperca nu este fruct.

Raman interzis. La 5 ani jumate, nu stiu daca as fi fost in stare sa raspund atat de promt si de corect. Intr-adevar, restul imaginilor erau doar fructe. Urmeaza si alte intrebari. La unele raspunde mai bine, la altele se chinuie. Dar, una peste alta e bine. I se verifica cunostinte pe care cred ca ar urma sa le dobandeasca, dar Albert se descurca. Ma gandesc cati din copii peste 6 ani ar trece acest test.

– Priveste cu atentie aceste jucarii, ii spune doamna psiholog lui Albert si spune-mi care nu se potriveste.

In fata lui, pe masa, se aflau 5 obiecte, o varza, un cartof, un morcov si o conopida de plastic si o broasca testoasa cu roti si cheita. Albert strange varza, cartoful, morcovul si conopida si le da la o parte exclamand fericit:

– Acestea nu se potrivesc!

– De ce, il intreaba doamna psiholog, luata evident prin surprindere de raspunsul dat?

– Pentru ca legumele nu sunt jucarii, raspunde Albert.

Numai ca doamna psiholog insista, sa primeasca raspunsul pe care il dorea. La ea in sablon, aceasta intrebare are un alt raspuns corect, anume: testoasa. Asa ca il intreaba din nou:

– Dar sunt legume adevarate? Le poti manca?

– Nu, sunt din plastic, raspunde Albert.

– Prin urmare ce obiect nu se potriveste?

– Acestea, raspunde din nou Albert, dand din nou legumele la o parte. Pentru ca legumele nu sunt jucarii.

Doamna psiholog insista, ca sunt de plastic, prin urmare sunt jucarii si asa mai departe. Intr-un final scoate de la Albert raspunsul dorit. Eu privesc si nu inteleg. Sablonul era tot ce o interesa pe doamna psiholog? Raspunsul lui Albert fusese corect din toate punctele de vedere. Izolase obiectul care nu se potrivea, doar ca il izolase in partea cealalta si isi argumentase alegerea pe baza premiselor din intrebare. Era corecta si din punct de vedere logic si argumentativ. De ce a tinut mortis sa ii schimbe o parere ce era cat se poate de corecta?

Pentru ca asa sunt oamenii mari, asa este societatea, asa sunt profesorii!!! Gandim doar in sabloane. Cautam raspunsul care sa se potriveasca doar in sablonul nostru, neinteresandu-ne faptul ca, in esenta, corectitudinea unui raspuns sta in argumentarea lui. E mai usor sa gandesti in sabloane, decat sa asculti argumente. Si atunci ne miram ca cei pe care incercam sa ii invatam refuza sa ne asculte. Din punctul lor de vedere, noi suntem cei limitati.

Se termina testul si Albert e fericit, pentru ca l-a trecut cu brio. Dar eu sunt nemultumit.

-Stiti doamna psiholog, la fel de importanta ca ratiunea este si imaginatia. Doar ca aceasta nu poate fi masurata, pentru ca nu avem etaloane pentru ea. Imaginatia nu poate fi bagata intr-un sablon. Eu cred ca Albert a raspuns corect la acea intrebare, iar dumneavoastra ati gresit cand ati incercat sa ii schimbati perspectiva.

Plecam, Albert e fericit ca a trecut testul si ca din toamna va merge la scoala. E nerabdator sa invete, ca orice copil.

-Puiule sa stii ca ai raspuns corect la intrebarea cu legumele si testoasa de jucarie.

-Stiu tati, dar doamna vroia sa ii spun ca testoasa nu se potriveste, asa ca i-am zis cum vroia ea, pana la urma, dar eu stiu ca legumele nu sunt jucarii.