E dimineata….parca, sau o fi seara? Habar n-am. Exist, nu stiu de ce, dar exist. Sunt atat de obosit, as vrea sa dorm dar mi-e teama ca daca as adormi nu as mai gasi nici un motiv sa ma trezesc. Si mai e el, lui i-am promis ca o sa-i fiu alaturi.
Privesc in jur. Nu vad mare lucru, doar umbre, forme fara continut, fete fara ochi. Poate au ochi, dar nu-i vad eu. Unele umbre ma lovesc, altele ma ocolesc, cele mai multe ma ignora. Unele imi vorbesc. Le raspund politicos, zambesc, mai fac si o gluma, umbrele rad, sau cel putin asa pare.
O voce ma striga, o ignor. Le cunosc, vor ceva din mine si nu mai am nimic. Nu mai sunt nimic. Ce as putea sa le dau? Sunt doar politicos…..
Vocea insista, pare ca nu e la fel ca celelalte voci. Pare mai calda si mai trista, foarte trista. Privesc in directia vocii si vad o pereche de ochi jucausi, asa ca a unei feline cand isi vede prada. Zambesc, de data asta de adevaratelea.
„Ce vrei de la mine Pisicuto?”
Si ea incepe sa-mi vorbeasca, dar nu cu vorbe, ci cu senzatii. E trista, a suferit mult, a pierdut mult. Ii e dor de ce a pierdut.
„Sunt duse Pisicuto, trecutul este mort, prezentul este viu.”
Dar prezentul nu este foarte fericit, de asta traieste in trecut. Cuvintele ei incearca sa ascunda, dar eu nu ma uit la cuvinte, ma uit in ochi si vad. De ce ma uit acolo? Chiar vreau asta?
Da, cred ca as vrea. Stau de prea mult timp in intuneric, inconjurat de umbre. In sfarsit dupa atat de mult timp, vad o lumina. E atat de mica aceasta lumina, incat mult timp nu am vazut-o. E calda, o caldura pe care am mai cunoscut-o demult.
Intind mana sa o mangai si lovesc ceva cumplit de rece. Mai incerc odata si inca odata. Acelasi zid rece. Mi-e frig, ce s-a intamplat, de ce este atat de rece in jurul nostru Pisicuto?
Ea se uita la mine nedumerita. „Asta e prezentul meu!”, imi raspunde. „As vrea sa nu ne mai vorbim” continua ea, „este prezentul meu si vreau sa-l transform in viitor”.
„Bine”, ii raspund trist.
Ma striga din nou, de data asta tare si clar. Imi cere ajutorul.
„Ce s-a intamplat Pisicuto?”
Imi spune cuvinte, nu multe, dar suficiente cat sa inteleg. E vorba de Prezent, a ranit-o rau. Vrea sa renunte la el sau…. nu, poate nu este asa rau……
„Pisicuto, o sa mai dureze jocul asta”. „Prezentul tau nu o sa te lase in pace atat timp cat inca mai e PREZENT. Va fi viu si va cauta sa existe si numai TU alegi daca il transformi in VIITOR, sau in TRECUT. Ca Viitor, el va fi in visele tale, ca Trecut va fi in amintiri”.
„Ce faci, unde te duci, ma intreaba Felina cu ochii tristi”.
„Nu am ce sa fac acum langa tine Pisicuto, prezenta mea si Prezentul tau nu se impaca. Ma intorc in intunericul din mine.”
„O sa ma mai strigi Pisicuto, stiu ca o sa ma mai strigi, e doar inceputul, iar eu o sa vin si o sa te privesc din nou in ochi, pentru ca doar prin ei mai vad lumina! „
Alin Beta 
Daca astazi e o zi grea pentru tine, sau treci printr-o perioada grea, si speranta aproape ca te-a parasit, daca nimeni nu e langa tine si ti-e greu, te rog, drag prieten, sa alergi la Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu.
La El gasesti iertare, speranta, bucuria de a trai si fericire adevarata…
El e singurul care ramane cand toate celelalte se duc. Si El iti va fi un prieten adevarat, cum niciun om nu iti poate fi. http://www.caleamantuirii.blogspot.ro