E târziu și frig. Mă scufund în cadă și las căldura apei să mă cuprindă. Mii de gânduri îmi trec prin minte. De o veșnicie nu a mai fost atâta agitație înăuntru meu.Închid ochii și încerc să ațipesc. Nu pot, amintirea unei îmbrățișări nu-mi dă pace. De unde a apărut? Credeam că le-am ucis pe toate…..
Pentru că nu pot scăpa de ea o privesc mai atent. Are un aer felin. De unde a apărut? Eu am chemat-o? Orice îmbrățișare are nevoie de două suflete și două chemări.
Încerc să o ucid, nu mai vreau îndoieli, nu mai vreau nimic. Nu mai vreau să vreau.