Cât de zburători sunt zmeii (ultima parte)

Ar fi vrut să stea la ea, măcar un timp, să se gândească la ce s-a întâmplat  în primul rând, dar el nici nu a vrut să audă așa ceva. Nu înțelegea cât este iubire și cât posesivitate în asta, lucrurile erau, oricum foarte confuze în mintea ei. Pe de o parte o flata faptul că trage atât de mult de ea, deși nu era sigură cât este orgoliu, cât încăpățânare și cât afectivitate în acțiunile lui, dar era atât de diferit față de ce simțea alături de Zmeu. Îi plăcea liniștea și libertatea pe care le simțea  în brațele acestuia. Nu-l mai văzuse de atunci, deși câteodată îi mai simțea privirea caldă, dar când se uita în jur nu vedea pe nimeni. Știa că o așteaptă, dar încă nu se putea hotărî să plece. După atâția ani de relație credea că este datoare măcar să încerce.

Read Full Post »

Cât de zburători sunt zmeii (partea a patra)

–       DE CE EU?

–       Asta e a doua ta întrebare?

–       Da, raspunse ea uitându-se hotărâtă în ochii albi ai Ghicitorului, parcă dorind să-i transmită cumva determinarea ei.

–       Pentru că ești la fel ca el.

Read Full Post »

Cât de zburători sunt Zmeii (partea a treia)

Viața ei o luase razna, pur și simplu. Până mai ieri avea o existență liniștită, chiar confortabilă, poate un pic prea previzibilă, dar era viața ei și se obișnuise cu ea. Era împăcată cu gândul că la un moment dat urma să se căsătorească cu el, să facă un copil (nu vroia mai mult de un copil) și să trăiască fericiți în casa pe care tocmai o construiau. Fericiți?!? Poate fericiți e prea mult spus, să trăiască așa cum trăiau toți cei din jurul ei. Toată nebunia asta cu Zmeul și cu Ghicitorul îi răsturnă lumea cu fundul în sus. ”Fericirea” celor din jur i se paru dintr-o dată o mare minciună, iar ei niște ipocriți. Offf, de ce nu putea uita ochii Zmeului? De ce i se păreau atât de familiari? Știa sigur că nu îi mai vazuse până atunci niciodată. Trebuia să se întoarcă la Ghicitor, trebuia să afle niște răspunsuri, dar nu putea pune decât trei întrebări, ori în mintea ei erau mii. Dar oare era bine să afle răspunsuri? Îi era teamă de ce văzuse în ochii albi ai Ghicitorului. Nu putea să-și definească în nici un fel această teamă, dar….gata, se hotărâ să lase toate gândurile în urmă și să se culce. Se întinse în pat lângă el și-l privi. I se păru atât de străin. Credea că, în felul lui, o iubește, dar oare ce iubește el cu adevărat? Pe ea sau ceea ce dorea el să vadă în ea.

Read Full Post »