Frigul

S-a mai sfârșit o zi. Azi a plouat mult, peste tot. Mi-e frig, îmi pun un pahar de coniac și dau drumul la centrală. În casă se încălzește repede, dar tot mi-e frig. Intru în baie și fac un duș. Las apa fierbinte să-mi încălzească corpul. Baia se umple de aburi, dar tot nu-mi vine să ies. Nu înțeleg de ce îmi este atât de frig. E un frig familiar. De unde îl știu?

Ies din baie și-mi fac un ceai fierbinte, deși știu că frigul acesta nu are nici o legătură cu vreo răceală. Offf, azi a plouat mult, peste tot, în diferite moduri. Afară a plouat cu stropi mari, de primăvară. O ploaie pe care natura a așteptat-o. Dar a mai fost o ploaie, una măruntă, rece.

Sorb din ceaiul fierbinte și ascult muzică. Am fost așa de zăpăcit azi încât am uitat că mai aveam ceva de făcut și nu am mai ajuns să-l iau pe Albert, iar asta pare că sporește efectul ploii. Am vorbit cu el la telefon și e bine……

–          Ești un prost, îmi spuse Țestoasa.

A apărut de nicăieri, ca de obicei și pare furioasă. Nu-i stă în fire să vorbească așa.

–          Sunt perfect de acord cu tine, este un mare prost, spuse și Fluturașul.

Serios? Credeam că sunt certați de atunci de când cu dansul….. Nu numai că sunt împreună în fața mea, dar mai sunt și de acord.

–          Tu ce vrei de fapt, mă întrebă Fluturașul?

–          Știi foarte bine ce vreau, amândoi știți. Suntem născuți toți din aceeași dorință.

–          Îți  înțeleg dezamăgirea, spuse și Țestoasa. Dar să știi că este vina ta, tu ești cel care a interpretat greșit până acum. Ai vrut să trăiești IUBIREA așa cum ai gândit-o tu, dar aia nu era iubire ci o parte a gândurilor tale.  Într-un final ai vrut să trăiești iubirea prin altcineva și asta a fost cea mai mare greșeală. Dar ești un prost pentru că nu înveți nimic din tot ce a fost……

–          Cum să învăț? Cum mă ajută tot ce am trăit dacă ce trăiesc acum este atât de nou. Adică am mai trăit și îmbrățișări și sărutări și doruri, dar astea sunt diferite, totul e altfel, nu seamănă cu nimic din ce am mai trăit…..

–          Tocmai de aia prostule, se răsti la mine și Fluturașul, tocmai de aia, pentru că e altfel. Și da, ești un prost pentru că o banală ploaie te face să uiți toată căldura.

–          Uită dezamăgirile copil prostuț ce ești, îmi spuse Țestoasa pe un ton neașteptat de blând. Ai încredere, o iubire adevărată găsește tot timpul o cale să treacă printr-o ploaie rece.

Inchid ochii și mai iau o înghițitură din ceaiul cald. Aroma plantelor îmi bucură simțurile. Știu că atunci când o să deschid ochii cei doi nu o să mai fie. Are dreptate Fluturașul, cum am putut uita căldura, cum am putu să nu o mai văd?

Deschid ochii, nici urmă de Fluturaș sau Țestoasă. Îmi termin ceaiul și mă pregătesc de culcare. Vorbele Țestoasei  îmi răsună în minte: ”o iubire adevărată găsește tot timpul o cale să treacă printr-o ploaie rece”.  Nu-mi mai e frig. Înainte să adorm o singură șoaptă îmi mai stă pe buze: ”noapte buna Floare de Cais, somn ușor”.