Mândruță, stânga și educația

Odată cu terminarea alegerilor nu s-au terminat și prostiile debitate de mulți participanți la manifestațiile din această toamnă. Unul dintre exaltați este Lucian Mândruță, care de când nu mai lucrează la mogulul Voiculescu și-a descoperit vocația mesianică și încearcă să salveze poporul. Astfel, într-o emisiune televizată, făcea următoarele afirmații: ”Cred cu tărie că stânga este o sumă de minciuni spusă leneșilor și neisprăviților pentru ca alții să se îmbogățească”, ” Leneșii și neisprăviții sunt cei care se agață de stânga pentru a li se da și lor ceva. Eu nu cred că trebuie să li se dea de la cei care muncesc. Nu avem de ce să dam nimic în țara asta pentru că nu suntem în fața bisericii cu mâna întinsă.” și ” Există și oameni de stânga care muncesc. Chestia este că nu i-am întâlnit. Stânga este organizarea milei. Stânga este mâna întinsă. Despre asta este vorba.”

Stânga și dreapta politică sunt două concepte izvorâte din Revoluția Franceză, dar din cauza evenimentelor din secolul 20, când după două războaie mondiale, pornite în general de dreapta politică, extrema stângă, comunismul, a împărțit lumea în două, generând războiul rece. Acea epocă s-a terminat în 1989 când blocul țărilor comuniste a căzut. A urmat o perioadă, în care dreapta politică a defilat triumfător, uitând că stânga nu este același lucru cu extrema stângă. Vorbim de stânga pe care o apreciau Albert Einstein, Bertrand Russel sau Gabriel Garcia Marquez. În ciuda ororilor comunismului valorile de stânga au rezistat și vor rezista pentru simplu motiv că ele sunt principial corecte. Este normal să discutăm de egalitate în fața legii sau de șanse, apărarea drepturilor omului sau nediscriminarea oamenilor după sex, rasă sau naționalitate. Cu atât mai mult, după criza economica din 2008, generată tocmai de capitalismul sălbatic de dreapta scăpat total de sub control și având în vedere faptul că factura crizei a fost plătită de cei care muncesc sau au muncit (pensionarii) și nu de cei care au generat-o, Europa, dar și Statele Unite au început să reevalueze ideile de dreapta, cerând un control tot mai mare al statelor pe piețe, mai ales pe cele de capital.

În aceste condiții, cred că este relevant să discutăm despre ce înseamnă stânga în România. Vrem, nu vrem, ea este reprezentată de PSD. Și eu cred că se impune o regândire a conducerii acestui partid. Fără discuție liderii ce coboară din bolizi de sute de mii de euro, sau poartă la mână ceasuri de mii de euro nu pot reprezenta clasele sociale care sunt traditional de stânga: muncitorii, profesorii, medicii și așa mai departe. Dar, să jignești aceste categorii de oameni este o imbecilitate ce a tot răsunat pe la mitingurile pro Johannis și exprimată cât se poate de clar de vorbele lui Mândruță. Eu, colegii mei profesori, prietenii mei doctori sau simpli muncitori nu am stat niciodată cu mâna întinsă. Ba din contra, nouă ni s-au tăiat salariile pentru a acoperii găurile crizei generate de lăcomia băncilor și a jucătorilor de pe piața de capital.

Cu siguranță avem nevoie de măsuri de dreapta în România. Marii producători trebuie stimulați să producă și să angajeze, dar dreapta este haotică și mult mai idioată decât stânga la noi în țară. Nu am auzit nici măcar o singură idee de dreapta lansată în piața sau pe rețelele de socializare, poate pentru că, de fapt, cei care au protestat în piețe și pe facebook nu sunt de dreapta? Este și normal să nu fie de dreapta, pentru că nu sunt producători sau deținători de acțiuni. Sunt oameni care vor să muncească și vor să o facă decent, dar și ei au nevoie de protecție împotriva unor patroni lacomi . Ori asta îi face de stânga.

Eu sunt de stânga, chiar dacă recunosc că este nevoie de măsuri de dreapta, pentru că nu există educație de dreapta. O liberalizare a educației, o piață liberă a unităților de învățământ sau o competiție între elevi cu posibilități materiale atât de diferite ar exclude de la acest proces de educație clase largi de populație. În România ne confruntăm deja cu un deficit de educație, ceea ce s-a văzut și în manifestările din această toamnă. Implicarea statului în educația populației trebuie sa fie, evident, o necesitate. În plus, țările cu un plus de educatie si implicit de civilizație sunt țări în care sistemele politice sunt de stânga.

Recunosc că în acest moment sunt extreme de pesimist în ce privește viitorul educației și al României. Am foarte puțină încredere în liderii PSD, dar în liderii PDL, adevărații câștigători ai acestor alegeri, nu am deloc. Lăsând la o parte prestația lamentabilă a guvernului Boc în perioada crizei, când au reușit să facă mai mult rău economiei decât însăși criza, modul în care acest partid, revopsit în albastru acum, a reușit să submineze sistemul de învățământ din România este revoltător. Școli închise haotic, la fel și spitale dar nu este domeniul meu, subfinanțarea unităților de învățământ, rearanjarea haotică a ciclurilor de învățământ și multe altele, mă face să cred că a fost ori o prostie crasă, ori un plan bine pus la punct pentru a transforma România în cea mai needucată țară din Europa.

În încheiere, cred că Mândruță are dreptate, nu sunt mulți care pot să ”muncească” așa cum a facut-o el, atunci când stătea în genunchi în fața lui Năstase, eu unul cu siguranță nu aș putea, dar ideile lansate de el sunt și greșite și periculoase. De fapt, nici nu sunt ale lui, sunt ale lui Băsescu și rostogolite de exaltații de 18 – 24 de ani, luptătorii anticomuniși din piețe în această toamnă. Copii, în mare parte, total lipsiți de o minimă cultură politică.

P.S. Unul dintre acești exaltați pro Johannis, sau mai bine zis anti Ponta, îmi spunea pe facebook că el dorește să câștige Johannis pentru a nu deține PSD atât puterea legislativă cât și cea executivă. De asta cred că este neapărată nevoie de ore de cultură civică în școli la clasele 11 și 12 pentru ca cei care votează să cunoască măcar cele trei puteri în stat și modul în care relaționează ele.