Era o dimineață răcoroasă de toamnă, iar ceața care se lăsase pe strazile cetății anunța o zi senină. Ar fi fost o altă zi normală, dacă nu era agitația din fața unei clădiri impunătoare pe frontispiciul căreia scria mare: JUDECĂTORIE. Înăuntru clădirii era și mai mare vânzoleala, oamenii înghesuindu-se curioși către sala cea mare. ”Uite-l acolo!”, ”Unde? Unde?”, ”Acolo, in boxa acuzațiilor!”, erau cele mai rostite propoziții din sală. Cel către care erau indreptate toate privirile era un barbat, încă tânăr, de un calm nefiresc, având în vedere toată agitația din jurul lui.
– Liniște! Liniște! Se auzii vocea aprodului! Excelențele lor Judecătorii!!!
În sală se lăsă o liniște profundă, în timp ce 6 femei și 6 bărbați, imbrăcați în robe negre își ocupară locurile de la prezidiu. Oamenii din sală priveau fascinați la cei 12 judecători. De foarte mult timp nu ma fuseseră convocați. Ce-i drept, nici nu se mai auzise de un astfel de caz de foarte mult timp. Unul dintre judecători bătu cu ciocanul în masă și întrebă:
Alin Beta 