Omul fără de țară

Fusese un zbor lung si obositor peste ocean, așa că eram dărâmat. Următorul avion era abia peste 5 ore și deși dormisem in primul avion mă simțeam rupt de oboseală. Aveam mare nevoie de o cafea tare, așa că mă uitam după o cafenea în terminalul aeroportului din X, unde făceam escală către către casă. Am găsit cafeneaua destul de repede și era surprinzător de liberă. In timp ce sorbeam fericit din băutura amară si aromată care mă readucea incet la viață, am început să mă uit în jur, după cum îmi era obiceiul, observând oamenii din cafenea. Nu erau prea multe persoane in local, doi tinerei ce pareau in luna de miere, și un bătrân ce părea absorbit in studierea unui album. Dădea încet paginile și ochii i se umpleau de o lumina atunci cand privea pozele. Pentru că sunt foarte curios din fire, am incercat sa văd despre ce era albumul și după oarecari eforturi am reușit să citesc coperta: BELATERRA – ghid turistic ilustrat. Hmmm, îmi suna foarte cunoscută această țară, știu sigur că mai auzisem de ea. Între timp, domnul în vărstă a realizat că mă uit insistent la el și mi-a zâmbit, eu l-am salutat iar el m-a invitat la el la masă. Am acceptat bucuros, pentru că nimic nu face să treacă mai repede timpul decât o conversație plină de spirit.

• Bună, numele meu este Mike

• Eu sunt Dan, mi-a răspuns el intr-o engleză impecabilă. Mai am de așteptat vrea 5 ore până la următorul avion, merg peste ocean la o conferință despre tratamentele alternative și am gasit acest minunat ghid turistic despre țara mea pe care nu m-am putut abține să nu-l cumpăr deși mai am acasă vreo șase. Sunt plecat de 4 ani din țară și recunosc că mai ales prin aeroporturi mă apucă nostalgia.

• Dar de ce ați plecat din țară? Și dacă vă este așa de dor de ce nu vă întoarceți acasă? Este din cauza serviciului?

• Aaa, nu, nici pe departe! A fost mai degrabă o alegere personală. Am plecat din țară acum 4 ani, când în urma unor evenimente, pur și simplu nu am mai putut să suport ura care a cuprins populația și, mai ales lipsa de înțelepciune a oamenilor care se lasă manipulați și întorși unii împotriva celorlalți.

Acum mi-am adus aminte unde mai auzisem eu de Belaterra, acum vreo 4 ani, firma la care lucram m-a pus sa fac un raport despre evenimentele ce se desfașurau in mai multe tari din estul continentului. Majoritatea investitorilor vedea evenimentele din Belaterra ca pe un risc suplimentar pentru piața, astfel încât s-a votat pentru retragerea investitiilor din zon, mai ales ca raportul meu fusese destul de nefavorabil. La vremea respectivă, țin minte că fusese un fel de MAIDAN, ca în Ucraina și ca strada ieșise victorioasă, prin urmare eram un pic confuz, de ce alesese Dan să plece din țară taman când părea că valorile democratice câștigaseră. Ce-i drept, Belaterrei nu-i mersese prea bine, trecând prin foarte multe crize guvernamentale în ultimii 4 ani.

• Recunosc că nu înțeleg, acum 4 ani, oamenii și-au luat țara inapoi de la corupți, așa am văzut eu la știri, de ce ați ales să plecați din țară exact în acest moment?

• Pentru că nu s-a întîmplat asta, de fapt. Pentru că a câstigat un sistem corupt de putere alternativ față de cele democratice iar oamenii care au ieșit in stradă acolo și atunci au fost folosiți în mod abject de mai multe ori de-a lungul timpului.

• Sistem alternativ de putere și nedemocratic, asta nu sună a teoria conspiratiei? Chiar credeți toate balivernele astea?

• Nu cred povestile legate de guverne mondiale si altele de genul asta, daca aveti un pic de rabdare am să vă povestesc un pic evenimentele din ultimi 25 de ani de la noi din tară și l-a sfarșit am să și argumentez de ce consider că am dreptate să cred în acel sistem alternativ de putere.

Poveste Belaterrei incepe, practic, cu 29 de ani in urmă, când după o Revoluție sângeroasă am reușit să ne eliberăm de un regim totalitar. Acest sistem totalitar avea doua componente: una în care existau cele trei puteri: legislativa, executivă și judecaătoreasca, în care primele două erau concentrate în mâna unui partid unic și a unui conducător „luminat”, in timp ce cea de-a treia avea un simulacru de independență fața de primele două. A doua componentă o reprezenta o instituție a statului care se numea Siguranța. Aceasta avea ca scop descoperirea dușmanilor poporului atât din țară cât și din afara ei, iar pentru a face asta avea puteri nelimitate. Putea să spioneze cetățenii romani, dar și străini, folosind un sistem de informatori monstruos. După Revoluție, așa cum era logic, administrația statului a trecut în mîinile eșalonului doi din structura partidului unic. Cine studiaza istoria știe că este imposibilă schimbarea administrației brusc și că așa era cel mai logic să se intămple. Dar pentru a face trecerea de la partidul unic la un sistem democratic, primul lucru făcut de cei care au preluat puterea a fost să se transforme într-un fel de partid numit Frontul pentru Salvarea Țării, în care erau bagați la gramadă fosti nomenclaturiști din partidul unic, oameni de bună credință, dar și de aici începe după părerea mea construirea acelui plan de acaparare a țării și cu oameni din fosta Siguranță. Nu cred că au fost elemente decizionale, ci doar pioni care executau anumite misiuni. Doar că, FST era o structură prea mare și prea puternică, care a căștigat cu peste 80 % alegerile, punându-l ca sef al statului pe Niculescu, un fost activist al partidului unic, dar care fusese trecut in eșalonul doi. Prin urmare, cei care au preluat Siguranța, care intre timp s-a transformat în Sistemul de Informații al Țării, mai tîrziu despărțindu-se și in alte servicii de informații, externe, al armatei, al poliției, etc, nu au vrut să riște un control democratic asupra instituției lor așa că s-au hotarât să spargă acel partid, sau măcar să-l compromită suficient de mult. De altfel nici nu era prea greu să facă asta, dar modalitatea aleasă a fost una criminală. S-au folosit de dorința sinceră de schimbare democratică a țării și au reușit să pornească o manifestare în Piața Revoluției. La acea manifestare pasnică se strigau lucruri de bun simț, teoretic, dar prin faptul că ei nu recunoșteau votul popular din urmă cu câteva luni, făcea ca popularitatea acelei manifestații să fie una negativă, majoritatea populației văzând, oarecum pe bună dreptate, o tentativă de a le fi luat ceea ce câștigaseră cu mari sacrificii, votul liber și democratic. Folosindu-se de această popularitate negativă, cei pe care am să-i numesc de acum Organizația, pentru că este evident că se organizaseră foarte repede (asta dacă nu cumva erau deja organizați înainte de Revoluție), reușește să mobilizeze o contramanifestație a minerilor. Aceștia au fost aduși în capitala țării și au dispersat cu forța pe cei care manifestau în Piața Revoluției.

• Dacă-mi aduc bine aminte, parcă președintele de atunci, Niculescu, a fost acuzat că a organizat contramanifestația, am intervenit eu.

• Da, așa este, dar venirea minerilor a fost un eveniment mult mai complex decât s-a lăsat vreodată să se înțeleagă. Nu călătorește nimeni câteva sute de km plecând de la muncă pentru că așa le-ar fi spus (eu nu am văzut niciodată o chemare explicită a acestora în capitală) președintele, care ce-i drept le-a mulțumit, dar ce altceva ar fi putut să facă? Cred că Niculescu a fost un pion în toată această schemă, nu in totalitate rupt de Organizație, dar nici făcând parte din structurile de conducere ale ei. Așa cum am zis, venirea minerilor a fost un proces complex care a implicat foarte multe resurse și oameni implicați. Oameni care i-au instigat, care i-au convins să părăsească muncă și să salveze țara, oameni care i-au transportat, care i-au harnit pe mineri, etc. Niculescu nu avea nici mijloacele și nici inteligența, din punctul meu de vedere, pentru a organiza o astfel de miscare. Și ăsta a fost începutul. FST s-a divizat in mai multe partide, din care unul singur a rămas cu un capital electoral suficient de mare, care chiar dacă și-a mai schimbat denumirea a rămas totuși socialist, așa că o să-l numim PS (partidul socialist). La aceste partide rezultate din FST s-au adăugat unele partide așa numite isorice. Dar, toate aceste partide au fost populate cu oameni ai Organizației.

• Ca să înțeleg, Organizația este Sistemul de Informatii al Țării?
• Nici pe departe. Avea oameni și în SIT mai mult ca sigur, dar Organizația era formată din oameni ai fostei Siguranțe, mulți dintre ei fiind deja sub acoperire din perioada vechiului regim în tot felul de alte structuri ale statului și care a continuat să racoleze oameni din alte structuri: funcționari din ministere, procurori, judecători și, mai ales ziariști. Aceștia din urmă au jucat un rol esențial în uriașele manipulări pe care le-au conceput cei din Organizație.

• Am înțeles, vă rog să continuați!
• În următorii ani lucrurile au fost destul de tulburi, Niculescu fiind cel care a condus sub oforma sau alta PS dar și țara fiind ales ca președinte pe numărul maxim de mandate. Sub conducerea lui, partidul a fost populat în organismele de conducere doar cu oameni din esalunul doi al fostului partid unic, ceea ce i s-a și reproșat. Celelalte partide au tot format coaliții în încercarea de a prelua puterea de la PS, coaliții care s-au dovedit toxice tocmai pentru ca Organizația a avut tot timpul oameni in partide ceea ce a condus chiar la dispariția unor partide. Următoarele țintă a Organizației a fost Justiția, care începea sa se organizeze după regimul totalitar și sub guvernarea PS și a premierului Tănase, a făcut pași importanți spre independență. S-au creat organisme de control independente de politic urmand ca numirea sefilor parchetelor generale și a judecătorilor la ÎCCJ să fie făcută de acestea, scoțînd politicul, în speță președintele dar și partidele din ecuație. Dar pentru Organizație, o justiție independentă însemna un pericol prea mare. Mai mult, PS se parea că înceea să aibă o agendă proprie și un partid suficient de mare încât să formeze singur o majoritate parlamentară care să impună un control mai amănunțit asupra unor instituții esențiale pentru dezvoltarea Organizației reprezenta un pericol chiar mai mare. Din acest motiv s-a încercat în mai multe rânduri spargerea acestui PS, dar fără succes. Organizația și-a dovedit forța când a reușit sî-l facă pe Tănase să piardă alegerile parlamentare în dauna lui Dobrescu, om care a făcut cu siguranță parte din Organizație până la un moment dat.  Campania de discreditare a lui Tănase a fost destul de ușor de făcut, având în vedere aroganța acestuia și a faptului că îi era imposibil să-și justifice averea acumulată în funcția de premier, iar după pierderea alegerilor, Dobrescu a mutat din nou deciziile din Justiție către politic, în speță el fiind cel care a numit în următorii ani mai toți procurorii șefi și judecătorii de la ÎCCJ, creând un sistem corupt de justiție care i-a permis să facă dosare penale tuturor adversarilor politici, începând cu Tănase. Având în vedere campaniile de discreditare anterioare și aroganța acestuia foarte puțini au fost cei care au atras atenția asupra unui proces eminamente politic, în cae sute de martori audiați nu au reușit sa aducă nici o dovadă de corupție a fostului premier, cu toate astea, judecători anume aleși au dat o decizie de condamnare readucând în mintea celor puțini care încă mai gândesc momente din perioada partidului unic.

În același timp au început și primele necazuri pentru Organizație. Unii pioni folosiți în primii ani după Revoluție au reușit să se dezvolte economic și să pună pe picioare afaceri care s-au dovedit de succes, ce-i drept, multe dintre ele fiind făcute și cu contribuția politicului. Doar că, o parte dintre acești pioni și-au construit trusturi de presă în care se transmitea un altfel de propagandă decât cea folositoare Organizației, iar oamenii simpli preferau această propagandă, îndreptată în special împotriva președintelui Dobrescu și a oamenilor lui, devoalând multe dintre afacerile necurate ale acestora. Cum Dobrescu era extrem de important pentru Organizație, propaganda împotriva lui trebuia să înceteze, doar că asta s-a dovedit mai greu de realizat și nu a încetat nici măcar după ce patronul celui mai important trust de presă a fost condamnat într-un dosar printr-o sentință la fel de suspectă ca cea din dosarul lui Tănase. Aceast război propagandistic a împărțit țara în trei. Pe de o parte cei care cred necondiționat propaganda Organizației, pe care putem sa o numim portocalie, așa de amuzament, pe de altă parte cei care cred propaganda trusturilor prietene PS, pe care putem sa o numim roșie si în fine, cei care încearcă să nu creadă nici o propagandă și care încearcă fie să nu se implice deloc, fie să scimbe cu adevărat lucrurile în bine. Doar că, pe măsură ce a trecut timpul, dorința Organizației de a sparge PS în partidulețe mai mici și mai ușor de controlat s-a transformat într-un adevărat măcel propagandistic, ziariști din ambele tabere acuzându-se unii pe ceilalți de minciună și manipulare. Acest lucru a împărțit și societatea, tinerii fiind mai ușor de manipulat de metodele sofisticate ale Organizației, mai ales că aceasta s-a lansat puternic și pe internet, în timp ce oamenii mai în vărstă erau mai ușor de manipulat prin propaganda roșie. Ambele tabere arancând în piață jumătăți de adevăruri completate cu minciuni, unele de-a dreptul evidente, dar pe care, atât unii cât și ceilalți se grbeau să le creadă. Situația a degenerat la sfărșitul ultimului mandat a lui Dobrescu, când era evident pentru Organizație ca PS poate să preia toată puterea în stat și să impună un sistem de reforme ce amenințau organizația, în primul rând pentru că ar fi scos Justiția de sub controlul ei. Controlul Organizației asupra Justiției se realiza și încă se mai realizeaza prin câțiva oameni cheie, aflati în posturi înalte și ajunși acolo fără nici un fel de merit. Prin urmare, principalul zvon lansat pe piața a fost acela ca PS va subjuga Justiția și îi va închide dosarele de corupție, zvon care nu era departe de adevăr, având în vedere că anumiți lideri ai PS asta și doreau, dar nu era nici în totalitate adevărat, pentru ca PS nu ar fi avut pârghiile necesare decât să schimbe pionii Organizației cu proprii pioni, structura Organizației din interiorul Justiției neputând fi demantelată decât printr-un proces de epurare care ar fi condus către o mai mare independență a Justiției. Organizația a reușit să evite pericolul, conducând la alegerea contracandidatului partidului PS în funcția de președinte care i-a numit în continuare pe pionii Organizației în funcțiile de conducere din Justiție. Oricum Organizația s-a asigurat că are pioni și în PS, astfel încât să evite un dezastru indiferent de situație.

În fine, ultimul act la care am mai fost martor s-a desfășurat acum patru ani, dar el a început cu un an în urmă, atunci când Organizația a reușit să dărâme guvernul legitim prin manifestații de stradă, aducând în loc un guvern format în mare parte din oameni apropieți ei. Sperau să convingă alegătorii să voteze în continuare cu guvernul marionetă, dar când a fost evident ca acest lucru nu se poate realiza și ca PS va câștiga din nou alegerile au pornit o campanie agresiva asupra acestuia, folosind toate institutiile de forță pe care le controlau, Perchetul, Direcția Anticorupție, ÎCCJ. Astfel au reușit o condamnare aiuritoare pentru care încă nu există o motivare a judecătorilor, a liderului PS, un om nu prea carismatic, de altfel cu o atitudine la fel de arogantă ca a lui Tănase și cu metode de a ține partidul în frâu demne de anii de început ai tânerei democrații din Belaterra. Pe baza acestei decizii a instanței au reușit să manipuleze pe toți cei care doreau să credă propaganda portocalie, că va urma o perioadă de dezastru pentru Justiția din Romania și că urmeaza să fie eliberați din închisoare corupții, violatorii și criminalii. Făceau asta știind că există anumite obligații internționale pe care guvernul de marionete anterior nu le-a rezolvat tocmei pentru a se crea o criză atunci când este nevoie de ea. Și aceasta s-a întâmplat, provocată în primul rând de liderul PS care s-a hotărât să facă miscarile necesare din Justiție, mișcări cerute de CEDO, de altfel, pe sub masă, crezând că lumea nu va fi suficient de vigilentă, în loc să-și asume aceste mișcări legislative și să le treacă prin Parlament după cum era normal. Organizația a profitat de acest fapt și a reușit să scoată în piață o mulțime de oameni, care au crescut ca număr pe măsură ce guvernul PS încerca tot mai tare să ascundă ceea ce făcea. Scopul protestelor a fost de la început căderea guvernului, dar oamenilor care ieșeau in stradă și care nu cunoșteau masurile legislative și nici fundamentarea lor, în primul rînd pentru că guvernul nu a comunicat corect cu ei, li se spunea că nu strigă decât impotriva lipsei de transparență a guvernului. Lucrurile au degenerat pe masură ce propaganda portocalie și propaganda roșie au devenit tot mai radicale. Nimeni nu mai asculta de nimeni, nimeni nu mai citea legea sau documente oficiale, mesajele erau tot mai radicale și mai urâte.

Și uite așa, cea mai frumoasă țară din lume a devenit de nelocuit. Tinerii își bat joc de părinții lor, părinții își reneaga copiii și toate astea pentru ca o Organizație care a corupt toate puterile statului să-și continue activitatea.

• Continui să mă minunez de ce-mi spuneți și multe dintre evenimentele menționate de dumneavoastră le cunosc din perioada în care imi scriam raportul pentru firma, dar nu ma pot abține să nu întreb, pe ce vă bazați când vorbiți de existența acestei organizații?

• Adevărul este că nu mă bazez decât pe logica și pe ascultarea cu atenție a celor doua propagande, portocalie și roșie, ambele la fel de mincinoase și la fel de ticăloase. Dar dacă, într-o țară care abia și-a câștigat libertatea de a alege, primul lucru care se întâmplă este exact o manifestație care contestă votul liber al cetățenilor, după care urmează contramanifestații violente. O țară în care au disparut bunuri de miliarde de dolari și nimeni nu a fost tras la răspundere pentru asta, in care judecătorii ii dau unui om acuzat de frauda electorala, care se pedepseste cu inchisoare cu executare, o pedeapsa cu suspendare, sau in care un om acuzat de coruptie primeste 10 ani in timp ce altul acuzat de acelasi lucru primeste 2 ani. O tara in care procurorul sef al directiei anticoruptie este dovedit ca si-a plagiat lucrarea de doctorat care de altfel este sub normele academice, acesta fiind coleg de furt academic cu fosti premieri sau ministrii. O tara in care nimeni nu dorește o Justiție independentă ci doar o Justiție impotriva celorlalți. As putea să cred că toate astea sunt doar coincidente? Că nu este nimeni în spatele numirii procurorilor sefi care fac abuzuri ca pe vremea partidului unic, sau in spatele judecătorilor care fie dau motivari halucinante ale hotărârilor judecătoreși fie nu le dau deloc și nimeni nu e tras la răspundere pentru asta? Ar trebui sa cred ca propaganda construită cu migală de un an de zile și eliberată în stradă atunci când este nevoie este doar….. jurnalism independent? Logica elementară spune că sunt prea multe și prea bine construite toate aceste lucruri.

Am rămas amandoi gânditori, când ne-am dat seama că vorbind timpul a trecut cu repeziciune și trebuie să alergăm către terminalele aeoportului. Ne-am strans mâinile și ne-am desparțit în fugă și abia când am ajuns în avion mi-am dat seama că aș fi vrut să-i cer un număr de telefon să mai vorbim să-l cunosc și altfel decât ca pe Dan fără de țară.