Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Filosofie’ Category

Era un vânticel abia născut, cel mai probabil din schimbările climatice din ultima vreme. La nașterea lui asistase și Boreus, cel mai bătrân vânt, care îi spuse să nu fie supărat că celelalte vânturi nu veniseră.

– Așa sunt ele, spuse Boreus, pline de importanța misiunii lor planetare. Au uitat timpurile când erau la rândul lor abia născute din tumultul atmosferic. Sau poate s-au săturat de prea multele vânturi efemere, ce s-au nascut și au murit în același an, creând doar probleme vânturilor bătrâne, dereglându-le mersul și firea. Dar tu nu ești efemer, iar nașterea ta are ceva special, pe care eu, ca cel dintâi dintre vânturi l-am sesizat. Ești blând și cald precum Zefirul, dar nu bati doar primavara dinspre apus, jucăuș precum Austrul, dar nu așa uscat ca el. Am să-ți zic Salin.

(mai mult…)

Read Full Post »

Odată cu terminarea alegerilor nu s-au terminat și prostiile debitate de mulți participanți la manifestațiile din această toamnă. Unul dintre exaltați este Lucian Mândruță, care de când nu mai lucrează la mogulul Voiculescu și-a descoperit vocația mesianică și încearcă să salveze poporul. Astfel, într-o emisiune televizată, făcea următoarele afirmații: ”Cred cu tărie că stânga este o sumă de minciuni spusă leneșilor și neisprăviților pentru ca alții să se îmbogățească”, ” Leneșii și neisprăviții sunt cei care se agață de stânga pentru a li se da și lor ceva. Eu nu cred că trebuie să li se dea de la cei care muncesc. Nu avem de ce să dam nimic în țara asta pentru că nu suntem în fața bisericii cu mâna întinsă.” și ” Există și oameni de stânga care muncesc. Chestia este că nu i-am întâlnit. Stânga este organizarea milei. Stânga este mâna întinsă. Despre asta este vorba.”

(mai mult…)

Read Full Post »

”Ar fi frumos aici dacă nu ar ploua atât”, asta gândeam în timp ce priveam pădurea înverzită. Nu știu cum am ajuns aici, sau de ce, dar părea exact locul în care trebuia să fiu, așa că nu îmi fac prea multe griji. Dar plouă, o ploaie măruntă și caldă de primăvară ce se mai întrerupe din când în când, dar fără ca norii să se risipească. Privesc cerul cenușiu în timp ce picăturile îmi cad pe față. Încotro merg? N-am nici cea mai mică idee. Copacii fac loc unui luminiș. Acolo văd un copil ce plânge. Îmi e tare cunoscut copilul dar nu știu exact unde l-am mai întâlnit.

(mai mult…)

Read Full Post »

–          Cum te cheamă?

Deschise ochii și primul lucru pe care îl zări fu ochii ei triști. Era frumoasa, dar tristețea ei avea ceva aparte.  Închise ochi la loc fără să-i răspundă. Nu-i plăcea tristețea din ochii ei, părea una resemnată, nu-i plăceau oamenii resemnați.

–          Bine, daca nu vrei să răspunzi nu-i nimic, doar că ți-am auzit plânsul. Nu vreau să te deranjez.

–          Plânsul? Dar eu nu plâng.

–          Ba da, plângi, doar că nu-ți curg lacrimi.

Se apropie de el și îi atinse obrazul. El tresări. Nu mai simțise niciodată o asemenea atingere. Era atât de multă căldură în palma ei. Deschise ochii și o privi din nou. Când privirile li se intersectară fu rândul ei să tresare. Se dădu un pas în spate.

(mai mult…)

Read Full Post »

Sunt frant. Aș vrea să dorm, dar partea neplăcută a faptului că posed o minte este faptul că ea gândește. Și de cele mai multe ori gândește ce vrea ea. Iar acum se gândește la zborul unei păsări. Esențial pentru acest zbor sunt aripile. Amândouă, pentru că nici o pasăre nu poate zbura cu o singură aripă. Dar ați privit vreodată aripile unei păsări? Dacă sunteți atenți ve-ți vedea că ele nu sunt nici egale, nici neapărat simetrice, dar sunt așa cum trebuie pentru a asigura păsării un zbor frumos.

(mai mult…)

Read Full Post »

Frigul

S-a mai sfârșit o zi. Azi a plouat mult, peste tot. Mi-e frig, îmi pun un pahar de coniac și dau drumul la centrală. În casă se încălzește repede, dar tot mi-e frig. Intru în baie și fac un duș. Las apa fierbinte să-mi încălzească corpul. Baia se umple de aburi, dar tot nu-mi vine să ies. Nu înțeleg de ce îmi este atât de frig. E un frig familiar. De unde îl știu?

Ies din baie și-mi fac un ceai fierbinte, deși știu că frigul acesta nu are nici o legătură cu vreo răceală. Offf, azi a plouat mult, peste tot, în diferite moduri. Afară a plouat cu stropi mari, de primăvară. O ploaie pe care natura a așteptat-o. Dar a mai fost o ploaie, una măruntă, rece.

(mai mult…)

Read Full Post »

E un mall aglomerat, sau poate doar acum că e vineri seara și sunt mulți copii cu părinții lor la noul loc de joacă unde se sărbătoresc vreo câteva zile de naștere. Din același motiv sunt și eu aici, Albert se joacă deja cu orice copil care nu face parte din grupul lui. Cer un ceai de plante și sorb o înghițitură din băutura caldă. La o altă masă stă un cuplu. Ea este gravidă, cu al doilea copil, primul face parte din grupul lui Albert, prin urmare nu-l știu, pentru că nu se joacă cu el. El se uită pe telefon, ea îl întreabă ceva, probabil dacă vrea să mănânce, el aprobă, sau ceva asemănător, ea îi pune o felie de pizza pe o farfurie, el îi mulțumește. La un moment dat ea vede o scamă pe sacoul lui și o înlătură cu un gest grijuliu, el nu-și ridică ochii din telefon. Totul este perfect, așa cum ar trebui să fie un cuplu, toate gesturile și  în general toată imaginea se potrivește cu locul și cu statutul celor doi. Atunci de ce mi se pare că nimic din ce văd în cei doi nu este în regulă? Poate pentru că în nici unul nu există nici cea mai mică umbră de căldură, nici măcar când vorbesc cu copilul deja născut. Au ochii goi, lipsiți de viața. Când se uită unul la celălalt sunt atenți, au grijă să dea impresia partenerului, dar și celorlalți că totul este perfect între ei. Dar e mai mult interes în ochii lui pentru telefonul din mână decât pentru soția însărcinată cu al doilea copil al lui, cel mai probabil, iar ea……..n-am nici cea mai mică idee dacă o mai interesează ceva, orice, în afară dorinței de a salva aparențele, de a da în jur impresia că sunt un cuplu perfect.

(mai mult…)

Read Full Post »

Stătea în întuneric de mult timp. Îi plăcea acolo, demonii evitau întunericul, nu că i-ar fi fost teamă de ei. Nici el nu știa cum ajunsese acolo, tot ce își aducea aminte era faptul că se plimbă năuc pe străzile orașului în care se născuse și locuise toată viața. De ce fusese năuc? Nu prea își mai aducea aminte și nu îi mai păsa acum. De fapt nu îi mai păsa de nimic. Nu ca atunci când se trezi în acest loc înconjurat de demoni, fiecare rupând bucăți din el. Ar fi trebuit să-l doară, dar tot ce simțea în acel moment era furia ce creștea în el pe măsură ce demonii îi chinuiau mintea și trupul.

(mai mult…)

Read Full Post »

Ar fi vrut să stea la ea, măcar un timp, să se gândească la ce s-a întâmplat  în primul rând, dar el nici nu a vrut să audă așa ceva. Nu înțelegea cât este iubire și cât posesivitate în asta, lucrurile erau, oricum foarte confuze în mintea ei. Pe de o parte o flata faptul că trage atât de mult de ea, deși nu era sigură cât este orgoliu, cât încăpățânare și cât afectivitate în acțiunile lui, dar era atât de diferit față de ce simțea alături de Zmeu. Îi plăcea liniștea și libertatea pe care le simțea  în brațele acestuia. Nu-l mai văzuse de atunci, deși câteodată îi mai simțea privirea caldă, dar când se uita în jur nu vedea pe nimeni. Știa că o așteaptă, dar încă nu se putea hotărî să plece. După atâția ani de relație credea că este datoare măcar să încerce.

(mai mult…)

Read Full Post »

–       DE CE EU?

–       Asta e a doua ta întrebare?

–       Da, raspunse ea uitându-se hotărâtă în ochii albi ai Ghicitorului, parcă dorind să-i transmită cumva determinarea ei.

–       Pentru că ești la fel ca el.

(mai mult…)

Read Full Post »

« Newer Posts - Older Posts »