Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘luna’

I se făcuse frig, ceea ce ar fi părut un pic ciudat cu o săptămână înainte, atunci când temperaturile erau ridicate chiar și în timpul nopții. Între timp, acestea scăzuseră cu aproape 20 de grade în câteva zile și mult așteptata ploaie răcorii în sfârșit arșița verii. Dar se însera și lui i se făcuse frig, iar pădurea se făcea tot mai deasă. Umbla de mult timp, atât de mult încât uitase și de ce pornise în această călătorie. Cu greu își mai aducea aminte că la început erau o mulțime de lucruri care îl entuziazmau, dar nu mai știa care erau acele lucruri, tot ce simțea acum era o oboseală teribilă. Ar fi vrut să se oprească și să doarmă, dar era în mijlocul unei păduri și frigul îi grăbi pasul. Când își pierdu speranța că o să găsească un adăpost aproape se ciocnii de un gard viu. Din cauza luminii precare nu văzu că drumul o cotește pe lângă zidul verde. Bijbâii un timp până când găsi o intrare într-o grădină mare cu un gazon frumos și îngrijit, care contrasta cu pădurea sălbatică pe care abia o părăsise. Aleile din grădină erau pietruite iar pe margine se găseau tufe de trandafiri albi. Nici o altă floare în afară de acești, ireal de albi, trandafiri nu se mai gasea în grădină. Zidurile casei erau construite din pietre de râu, albe, imbinate cu mortar, ca la fortărețele medievale și, deși păreau foarte vechi, erau curate și îngrijite.

(mai mult…)

Read Full Post »

–          Cum te cheamă?

Deschise ochii și primul lucru pe care îl zări fu ochii ei triști. Era frumoasa, dar tristețea ei avea ceva aparte.  Închise ochi la loc fără să-i răspundă. Nu-i plăcea tristețea din ochii ei, părea una resemnată, nu-i plăceau oamenii resemnați.

–          Bine, daca nu vrei să răspunzi nu-i nimic, doar că ți-am auzit plânsul. Nu vreau să te deranjez.

–          Plânsul? Dar eu nu plâng.

–          Ba da, plângi, doar că nu-ți curg lacrimi.

Se apropie de el și îi atinse obrazul. El tresări. Nu mai simțise niciodată o asemenea atingere. Era atât de multă căldură în palma ei. Deschise ochii și o privi din nou. Când privirile li se intersectară fu rândul ei să tresare. Se dădu un pas în spate.

(mai mult…)

Read Full Post »

Stătea în întuneric de mult timp. Îi plăcea acolo, demonii evitau întunericul, nu că i-ar fi fost teamă de ei. Nici el nu știa cum ajunsese acolo, tot ce își aducea aminte era faptul că se plimbă năuc pe străzile orașului în care se născuse și locuise toată viața. De ce fusese năuc? Nu prea își mai aducea aminte și nu îi mai păsa acum. De fapt nu îi mai păsa de nimic. Nu ca atunci când se trezi în acest loc înconjurat de demoni, fiecare rupând bucăți din el. Ar fi trebuit să-l doară, dar tot ce simțea în acel moment era furia ce creștea în el pe măsură ce demonii îi chinuiau mintea și trupul.

(mai mult…)

Read Full Post »