– Cum te cheamă?
Deschise ochii și primul lucru pe care îl zări fu ochii ei triști. Era frumoasa, dar tristețea ei avea ceva aparte. Închise ochi la loc fără să-i răspundă. Nu-i plăcea tristețea din ochii ei, părea una resemnată, nu-i plăceau oamenii resemnați.
– Bine, daca nu vrei să răspunzi nu-i nimic, doar că ți-am auzit plânsul. Nu vreau să te deranjez.
– Plânsul? Dar eu nu plâng.
– Ba da, plângi, doar că nu-ți curg lacrimi.
Se apropie de el și îi atinse obrazul. El tresări. Nu mai simțise niciodată o asemenea atingere. Era atât de multă căldură în palma ei. Deschise ochii și o privi din nou. Când privirile li se intersectară fu rândul ei să tresare. Se dădu un pas în spate.
Alin Beta 