Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘tristete’

Casa

Deși se straduia să ajungă la 8 la birou, Mirela întârzia mai tot timpul, dar de data asta ajunse la muncă cu un sfert de oră mai devreme. Visase ceva ciudat spre dimineață și se trezise mai repede, iar de aici toate se potriviseră astfel încât acum era singură în tot biroul. O enerva faptul că nu se odihnise cum trebuie pentru că se simțea adormită desi băuse o cană de cafea înainte să plece de acasă. Oricum voia să se uite pe net după niște case așa cum îi promisese unei prietene foarte bune din copilărie cu care nu mai vorbise de ani buni pentru că please în Canada imediat după ce terminase facultatea. Dar intre timp Anda divortase si dorea sa se intoarcă în tara impreună cu cei doi copii și prin urmare avea nevoie de o casă, iar Mirela se oferise să se uite la cele câteva gasite de aceasta pe diferitele site-uri de imobiliare. Acum că se gândea mai bine, Mirela era un pic enervată de promisiunea făcută Andei, desi se bucurase să vorbească cu fosta ei prietenă, o deranja faptul că o sunase ca s-o roage să se uite după case.

(mai mult…)

Read Full Post »

E o seara superba de toamna, dar ea nu vede nimic din toate astea. E atat de trista, dar nu ar putea gasi un motiv anume pentru care se simte asa. A depasit de mult acele momente, dar……

Cred ca nici inainte nu se simtea mai fericita, cumva tot timpul a a stiut ca nu poate fi fericita.  Acum merge spre casa, e obosita, o alta zi lunga si chinuitoare. Chinuitoare, in primul rand ca trebuie sa zambeasca. E asa de obositor sa zambesti ca si cum tot ceea ce-ti doresti se afla acum acolo. Cand colo tu ai vrea sa fi departe, oriunde doar sa fi singura. Coboara din masina ganditoare, inchide portiera mecanic si se indreapta spre scara blocului. Intra fara sa acorde prea mare atentie in jur si….

(mai mult…)

Read Full Post »

Zefirul călduț de primăvară zbura vesel peste copaci când îl văzu într-o poieniță pe Copil. Se apropie bucuros de acesta și îi suflă în joacă părul de pe frunte.

– Hai să ne jucăm îi spuse el Copilului.

– Nu am chef de joacă, răspunse trist Copilul.

(mai mult…)

Read Full Post »

Este o pierdere să urăşti pe cineva, oricât de ticălos sau prost ar fi, pentru că lui nu-i pasă de ura ta sau o foloseşte ca să-şi alimenteze ura lui, cea care îl ţine pe el în viaţă, neavând în viaţa lui nici o faptă frumoasă de care să se agaţe. Este o pierdere pentru tine, cel care nu eşti nici ticălos nici prost, pentru că ura îţi otrăveşte ţie sufletul şi mintea. Poate nu reuşeşti întotdeauna să treci nepăsător peste minciunile şi ticăloşiile oamenilor, mai ales ale celor care îţi sunt dragi, sau ţi-au fost dragi până la un moment dat, dar să îi urăşti este o pierdere pentru tine.

Prin urmare, dragul meu prieten virtual, cel care citeşti acest blog, atunci când vei suferi o pierdere din cauza unui om ticălos, sau când cineva drag se va dovedi a fi un ticălos, ascultă-mi sfatul şi alungă-ţi ura din suflet. Nu merită aceşti oameni de nimic să-ţi pierzi seninătatea şi bucuria din cauza lor. Ei chiar se vor bucura că îi urăşti, pentru că astfel te coboară la nivelul lor, chiar dacă ura ta nu este productivă şi reuşeşti să n-o transformi în fapte.

(mai mult…)

Read Full Post »

Tristeţe


Sunt atât de trist încât nu-mi aduc aminte decât vreo două momente în viaţa mea când am mai suferit atât de mult. Şi nu mă refer la suferinţe copilăroase, produse de faptul că mama nu îmi cumpără ceva, ci la o suferinţă profundă, izvorâtă din adâncul minţii mele. Sunt trist, pentru că şi copilul meu este trist, şi ştiu că această tristeţe îl va bântui toată viaţa.

Suferinţa lui nu este la fel cu a mea, ele nu se suprapun. A lui este mai sinceră şi mai vie, a mea este mai profundă şi mai complicată. Aş fi vrut să iau asupra mea şi suferinţa lui, dar nu pot, iar asta mă face să sufăr şi mai tare.

-Tati, dară hai să mergem să-i spunem că….

-Nu putem, puiule.

-De ce?

(mai mult…)

Read Full Post »