Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘zbor’

Sunt frant. Aș vrea să dorm, dar partea neplăcută a faptului că posed o minte este faptul că ea gândește. Și de cele mai multe ori gândește ce vrea ea. Iar acum se gândește la zborul unei păsări. Esențial pentru acest zbor sunt aripile. Amândouă, pentru că nici o pasăre nu poate zbura cu o singură aripă. Dar ați privit vreodată aripile unei păsări? Dacă sunteți atenți ve-ți vedea că ele nu sunt nici egale, nici neapărat simetrice, dar sunt așa cum trebuie pentru a asigura păsării un zbor frumos.

(mai mult…)

Read Full Post »

Viața ei o luase razna, pur și simplu. Până mai ieri avea o existență liniștită, chiar confortabilă, poate un pic prea previzibilă, dar era viața ei și se obișnuise cu ea. Era împăcată cu gândul că la un moment dat urma să se căsătorească cu el, să facă un copil (nu vroia mai mult de un copil) și să trăiască fericiți în casa pe care tocmai o construiau. Fericiți?!? Poate fericiți e prea mult spus, să trăiască așa cum trăiau toți cei din jurul ei. Toată nebunia asta cu Zmeul și cu Ghicitorul îi răsturnă lumea cu fundul în sus. ”Fericirea” celor din jur i se paru dintr-o dată o mare minciună, iar ei niște ipocriți. Offf, de ce nu putea uita ochii Zmeului? De ce i se păreau atât de familiari? Știa sigur că nu îi mai vazuse până atunci niciodată. Trebuia să se întoarcă la Ghicitor, trebuia să afle niște răspunsuri, dar nu putea pune decât trei întrebări, ori în mintea ei erau mii. Dar oare era bine să afle răspunsuri? Îi era teamă de ce văzuse în ochii albi ai Ghicitorului. Nu putea să-și definească în nici un fel această teamă, dar….gata, se hotărâ să lase toate gândurile în urmă și să se culce. Se întinse în pat lângă el și-l privi. I se păru atât de străin. Credea că, în felul lui, o iubește, dar oare ce iubește el cu adevărat? Pe ea sau ceea ce dorea el să vadă în ea.

(mai mult…)

Read Full Post »

E o seara superba de toamna, dar ea nu vede nimic din toate astea. E atat de trista, dar nu ar putea gasi un motiv anume pentru care se simte asa. A depasit de mult acele momente, dar……

Cred ca nici inainte nu se simtea mai fericita, cumva tot timpul a a stiut ca nu poate fi fericita.  Acum merge spre casa, e obosita, o alta zi lunga si chinuitoare. Chinuitoare, in primul rand ca trebuie sa zambeasca. E asa de obositor sa zambesti ca si cum tot ceea ce-ti doresti se afla acum acolo. Cand colo tu ai vrea sa fi departe, oriunde doar sa fi singura. Coboara din masina ganditoare, inchide portiera mecanic si se indreapta spre scara blocului. Intra fara sa acorde prea mare atentie in jur si….

(mai mult…)

Read Full Post »

Testoasa

E cald, prea cald. Ma trantesc pe canapea sa citesc, dar cuvintele se joaca in fata ochilor cu umbrele unor amintiri. Amintirea ploii reci de vara ce imi cadea pe corp cand coboram din Piatra Craiului. Picaturile mari ce mi se scurgeau pe fata mi se par acuma asa de indepartate. Parca a trecut un veac. O viata intreaga s-a scurs de atunci si pare ca nu a mai ramas nimic de trait. Sunt tris? Nu stiu sau mai degraba nu cred. As vrea sa fiu trist, astfel as parea mai viu, mai interesat de ceva. „Far above de clouds” se aude din boxe, dar nici Mike Oldfield nu mai ajunge inauntru meu. Sunt doar eu, singur cu mine insumi si nici macar trist nu sunt. Dau sa imi iau cartea de pe piept si sa-mi continui lectura cand constat cu in locul tomului pe pieptul meu se odihnea o testoasa. Era mica si verde si parea atat de batrana. Se uita la mine cu ochii ei senini si intelepti si imi spuse:

(mai mult…)

Read Full Post »

În seara asta nu am să scriu nici un fel de pledoarie, doar o poveste chinezească despre imperfecţiune şi o poezie de Nichita Stănescu, oarecum pe aceeaşi temă.

(mai mult…)

Read Full Post »