Dar Alme nu era deloc mulțumit de gestul său. Considera că a procedat corect dar asta nu îl alina deloc. Ochii verzi și înlăcrimați ai Alzei îl urmăreau peste tot. Nu mai putea să se concentreze pe nimic, avea impresia că undeva greșește dar nu reușea să-și dea seama unde. Se plimba zile întregi prin Laborator, fără țintă, gândindu-se numai la spusele lui Alza.
– Dacă vom fi împreună te voi face cel mai fericit om din lume, îi strigase Alza înainte
sa se desparta de ea. Gândește-te bine la ce faci, iubirea mea este mai puternică decât natura elementelor din care suntem alcătuiți.
Mii de întrebări i se învălmășeau în cap. Era oare posibil ca iubirea să topească învelișul de titan din jurul inimii lui? Dar să învingă natura schimbătoare a firii lui Alza? Inima ei era fierbinte ca aburul acuma dar va rămâne la fel în timp? În plus, pe zăpada ei albă se puteau lipii cu ușurință tot felul de mizerii, va putea el s-o iubească la fel de mult și atunci cand nu va mai fi la fel de albă și frumoasă? Dar, mai presus de toate, ce este iubirea? Erau atatea lucruri care nu îi placeau la Alza și cu toate astea nu se putea gândi decât la ea, să fie asta iubire?
Miile de cărți pe care le studiase până acuma nu-i mai erau de nici un folos. Ce-i drept se vorbea des despre iubire în acele cărți, dar nu era nimic concret, clar. Toți autorii foloseau numai superlative legate de iubire, dar nici unul nu era în stare s-o descrie. Atunci Alme se hotărî să facă ceea ce i se părea cel mai corect, atunci când nu mai avea repere în afară, se întorcea în el însuși să mediteze.
Ieși din Laborator și se opri în curte, unde la umbra unui copac foarte bătrân se așeză și începu să mediteze. Încercă să-și canalizeze toate gândurile într-o singură direcție și să se gândească doar la iubire. Orice alte gânduri le alungă cu perseverență din minte și atunci când nu mai rămase nimic în minte in afară de ce dorea el, o căldură plăcută îi inundă inima. Simți cum tot metalul din care este alcătuit se topește și se transformă în ceva mult mai frumos și mai pur. O stare de fericire îi inundă sufletul și părea că timpul se oprise în loc. Nici nu știa de cât timp stătea acolo, când în fața lui descoperi un bătrân de lemn ce îi zâmbea blajin.
– Cine ești, întrebă Alme?
– Sunt Spiritul Copacului, spuse acesta și pentru că am văzut dilemă în care te găsești m-am hotărât să-ți dau câteva sfaturi. Am trăit multe secole și am văzut multe lucruri, de aia poate îmi asculți sfaturile.
– Orice sfat îmi este binevenit, spuse Alme, adevărul este că sunt într-o mare dilemă.
Am văzut cât de puternică este iubirea, ea poate să topească și învelișul de titan din jurul inimii mele, dar, în același timp există umbra unei îndoieli, umbră pe care am văzut-o în ochii verzi ai Alzei.
– Despre asta vreau să-ți vorbesc și eu, spuse Spiritul Copacului. Iubirea este foarte puternică, doar atunci când este împărtășită, altfel ea poate genera foarte multă suferință. Nu uită că, deși toți oamenii vorbesc despre iubire și o doresc, puțini sunt în stare s-o cunoasca și, mai ales, să o recunoască. Doar cei cu adevărat puternici pot s-o urmeze, majoritatea o acoperă cu pasiuni trecătoare și dorințe meschine. Nu uita, iubirea este cel mai mare dar, sau cel mai mare chin….
Alme se trezi din meditație brusc și privii cu uimire la bătrânul copac ce stătea liniștit și înțelept în fața lui. Dar hotărârea lui era deja luată.
O căută pe Alza și o găsi chicotind cu un băiat ce părea foarte încrezut. Când îl văzu, Alza se întristă și își intoarse mândră privirea, dar Alme o luă de mână și îi spuse:
– Am descoperit tot ce aveam nevoie să știu, acuma sunt hotărât să lupt pentru iubirea noastră.
– Bine, spuse Alza fericită, dar atunci trebuie să-mi accepți toate condițiile.
– Ce condiții, întrebă mirat Alme?
– Vreau să ne căsătorim și să facem un copil, răspunse hotărâtă Alza.
– Bine, sunt de acord, dar să știi că un copil înseamnă o mare responsabilitate.
– Iubirea noastră o să-l protejeze de orice rău, zise hotărâtă Alza.
Curând după această discuție cei doi se căsătoriră și Alme era cel mai fericit om din Lume. Hotărâseră și când să conceapă copilul și numele pe care să il pună, Alza hotărând numele dacă era băiat iar Alme dacă era fetiță. Toate aceste planuri îi produceau multă bucurie și se simțea mai viu ca niciodată, din această cauză atunci cand Alza veni și îi spuse că nu ar mai vrea să facă copilul îl luă total prin surprindere pe Alme.
– Dar ce s-a întâmplat, de ce nu mai vrei un copil, este visul tău și …. Nu mai înțeleg nimica…
– Nu s-a întâmplat nimica, spuse Alza cu privirea într-o parte.
– Draga mea, dacă ai îndoilei asupra relației noastre atunci nu mai are rost să facem nici un copil, spuse Alme, dar dacă îți este doar teamă de ce înseamnă un copil atunci aceleași temeri le vei avea oricând te vei hotărâ să procreezi.
– Nu am nici o îndoilală legată de relația noastră spuse Alza hotărâtă, a fost doar o clipă de nebunie, hai să facem copilul.
Alme privi cu atenție la Alza și observă că invelișul ei căpătase nuanțe gri verzui, ceea ce îl miră nespus. Până și ochii i se întunecaseră un pic, ceea ce îi dădu un mic fior.
– Ești sigură că vrei să facem un copil, insistă Alme. Dacă e ceva ce te neliniștește între
noi doi, poate ar trebui să ne despărțim. Un copil este o ființă ce merită toată dragostea noastră, nu are rost să-l facem dacă nu suntem siguri de iubirea noastră.
– Nu am nici o îndoială legată de iubirea noastră, te iubesc la fel ca la început și copilul va fi fericit alături de noi, o să vezi, spuse Alza fericită.
Alme privi în ochii ei verzi și își regăsi liniștea.
Copilul apăru pe lume la începutul toamnei următoare, iar odată cu el Alza se schimbă radical. Nu mai râdea, nu se mai bucura de nimic, orice ar fi încercat Alme să facă nu era niciodată de ajuns. Nici măcar copilului nu-i acorda atenția și dragostea pe care Alme se așteptase să le ofere. Învelișul Alzei devenii tot mai gri, cu tot felul de nuanțe verzi și galbene ce îi dădea un aspect urât, tot mai urât. Iar când copilul lor, pe care îl numiseră Albe, împlini câteva luni, Alza îi spuse lui Alme:
– Vreau să ne despărțim.
(va continua)
Alin Beta 
Lasă un răspuns