Stăpânul ploii

”Ar fi frumos aici dacă nu ar ploua atât”, asta gândeam în timp ce priveam pădurea înverzită. Nu știu cum am ajuns aici, sau de ce, dar părea exact locul în care trebuia să fiu, așa că nu îmi fac prea multe griji. Dar plouă, o ploaie măruntă și caldă de primăvară ce se mai întrerupe din când în când, dar fără ca norii să se risipească. Privesc cerul cenușiu în timp ce picăturile îmi cad pe față. Încotro merg? N-am nici cea mai mică idee. Copacii fac loc unui luminiș. Acolo văd un copil ce plânge. Îmi e tare cunoscut copilul dar nu știu exact unde l-am mai întâlnit.

Read Full Post »

Călătoria eternă

–          Cum te cheamă?

Deschise ochii și primul lucru pe care îl zări fu ochii ei triști. Era frumoasa, dar tristețea ei avea ceva aparte.  Închise ochi la loc fără să-i răspundă. Nu-i plăcea tristețea din ochii ei, părea una resemnată, nu-i plăceau oamenii resemnați.

–          Bine, daca nu vrei să răspunzi nu-i nimic, doar că ți-am auzit plânsul. Nu vreau să te deranjez.

–          Plânsul? Dar eu nu plâng.

–          Ba da, plângi, doar că nu-ți curg lacrimi.

Se apropie de el și îi atinse obrazul. El tresări. Nu mai simțise niciodată o asemenea atingere. Era atât de multă căldură în palma ei. Deschise ochii și o privi din nou. Când privirile li se intersectară fu rândul ei să tresare. Se dădu un pas în spate.

Read Full Post »