Feeds:
Articole
Comentarii

Casa

Deși se straduia să ajungă la 8 la birou, Mirela întârzia mai tot timpul, dar de data asta ajunse la muncă cu un sfert de oră mai devreme. Visase ceva ciudat spre dimineață și se trezise mai repede, iar de aici toate se potriviseră astfel încât acum era singură în tot biroul. O enerva faptul că nu se odihnise cum trebuie pentru că se simțea adormită desi băuse o cană de cafea înainte să plece de acasă. Oricum voia să se uite pe net după niște case așa cum îi promisese unei prietene foarte bune din copilărie cu care nu mai vorbise de ani buni pentru că please în Canada imediat după ce terminase facultatea. Dar intre timp Anda divortase si dorea sa se intoarcă în tara impreună cu cei doi copii și prin urmare avea nevoie de o casă, iar Mirela se oferise să se uite la cele câteva gasite de aceasta pe diferitele site-uri de imobiliare. Acum că se gândea mai bine, Mirela era un pic enervată de promisiunea făcută Andei, desi se bucurase să vorbească cu fosta ei prietenă, o deranja faptul că o sunase ca s-o roage să se uite după case.

Citește în continuare »

Anunțuri

Omul fără de țară

Fusese un zbor lung si obositor peste ocean, așa că eram dărâmat. Următorul avion era abia peste 5 ore și deși dormisem in primul avion mă simțeam rupt de oboseală. Aveam mare nevoie de o cafea tare, așa că mă uitam după o cafenea în terminalul aeroportului din X, unde făceam escală către către casă. Am găsit cafeneaua destul de repede și era surprinzător de liberă. In timp ce sorbeam fericit din băutura amară si aromată care mă readucea incet la viață, am început să mă uit în jur, după cum îmi era obiceiul, observând oamenii din cafenea. Nu erau prea multe persoane in local, doi tinerei ce pareau in luna de miere, și un bătrân ce părea absorbit in studierea unui album. Dădea încet paginile și ochii i se umpleau de o lumina atunci cand privea pozele. Pentru că sunt foarte curios din fire, am incercat sa văd despre ce era albumul și după oarecari eforturi am reușit să citesc coperta: BELATERRA – ghid turistic ilustrat. Hmmm, îmi suna foarte cunoscută această țară, știu sigur că mai auzisem de ea. Între timp, domnul în vărstă a realizat că mă uit insistent la el și mi-a zâmbit, eu l-am salutat iar el m-a invitat la el la masă. Am acceptat bucuros, pentru că nimic nu face să treacă mai repede timpul decât o conversație plină de spirit.

  • Bună, numele meu este Mike

Citește în continuare »

Tartar

old_couple_

Avionul depăsise de mult plafonul norilor, când Andreea iși băgă în urechi căștile și selectă muzica favorită de la dispozitivul din avion. Voia să lase muzica să-i inunde creierul și s-o facă să uite…. tot. În primul rând să-l uite pe el, boul boilor!!!!! Aaaahhh!! Îi venea să urle de nervi. De ce a fost atât de proastă și a crezut toate vorbele frumoase pe care i le-a zis …….

Andreea era o tânără de 24 de ani, frumușică și deosebit de inteligentă. Îi plăcea să se laude cu IQ-ul ei, care se apropia de 140 și spunea tot timpul că cea mai bună parte a ei este creierul. Și se îndrăgostise ca o proastă de Dahn, un tânăr de 28 de ani, vorbăreț și ingâmfat. Știa de la început că e un mincinos, dar cumva nu s-a putut abține și a căzut în plasa vorbelor lui dulci, chiar dacă se lăsase greu, foarte greu. Abia după o jumătate de an a cedat stăruințelor lui și au ieșit pentru prima dată la un film, dar după această primă întâlnire lucrurile s-au precipitat și în două luni se afla deja într-o relație cu un om pe care nu se putea abține sa-l iubească, în ciuda faptului că avea un caracter mizerabil. Își întrerupse șirul gândurilor pentru că realiză că fratele ei o întrebase ceva.

– Da, ce e?

– Cât a zis tati că stăm în România?

– 2 săptămâni, că atâta are concediu.

– Aha, bine, merci!

Citește în continuare »

În primul rând să vedem contextul politic și economic internațional. Având în vedere faptul că foarte mult timp, stânga politică a fost confundată eronat cu comunismul, după căderea blocului comunist a părut că singura opțiune politică viabilă este de dreapta. Cu alte cuvinte, rolul statului în controlul capitalului s-a diminuat foarte mult, în mai toate țările, ceea ce a creat premisele unei creșteri economice globale. Dar, așa cum au tot subliniat de-a lungul timpului numeroși economiști, principala proprietate a capitalului este că are tendința să se acumuleze, iar asta coroborat cu lacomia inerentă naturii umane a condus la o creștere a inegalității și inechității sociale. Prin urmare, la 26 de ani de la căderea comunismului și după o criză economică, putem observa o accentuare a decalajului dintre săraci și bogați, dar, ceea ce este mai grav, o subțiere a păturii de mijloc în mai toate țările. Cu alte cuvinte, oamenii care muncesc se găsesc la marginea pragului de sărăcie, ceea ce este absurd. Cum s-a ajuns în această situație? Răspunsul stă în cei 26 de ani de guvernări de dreapta, în care rolul statului în economie a fost constant diminuat, sacrificând tot ce nu era necesar pentru obținerea profitului, singurul principiu economic care stă la baza unei politici de dreapta. Iar în acest context, tot ce nu produce profit a fost, în mare parte ignorat, sau chiar adaptat pentru a produce profit. Educația, sănătatea, securitatea devin mofturi într-o politică de dreapta, deoarece nu produc profit, prin urmare au fost regândite, astfel încât, dacă nu pot să producă profit, măcar să producă cât mai puține pierderi. Astfel Educația a fost adaptată la piața muncii, eliminându-se din programe tot ce era inutil din punctul de vedere al capitalului. Sănătatea a fost trecută în zona serviciilor plătite, deoarece prin modelul asigurărilor de sănătate, pachetele minime devin tot mai golite de substanță, iar dacă dorești o intervenție serioasă, aceasta va trebui plătită. Securitatea are un statut mai special in lumina noilor evenimente internaționale, dar este evident că și aici s-a căutat a se face economii serioase. Discuția despre educație și piața muncii este mult mai serioasă, dar nu o s-o dezbatem aici, la fel și situația din sănătate.

Citește în continuare »

Purgatoriu

noapte-iarna

 

 

George se trezi ca de obicei primul și se indreptă adormit către baie. O privi în treacăt pe Crina cum doarme, pe spate ca să nu-și strice coafura. După ce-și făcu nevoile se spălă pe fața, privindu-se îndelung în oglindă. Îi plăcea ce vedea, chiar daca avea un început de chelie și burta îi venea tot mai insistentă peste cureaua pantalonilor. Se considera un bărbat adevărat, deși îl enerva un pic faptul că era cam mic de înălțime. Din punctul ăsta de vedere Crina nu înțelegea niciodată cât de frustrant era pentru el când purta tocuri, pentru că atunci difernța de înălțime dintre ei era și mai evidentă. De parcă asta era singura problem pe care ea nu o înțelegea. Îi veni în minte chipul somnoros și își dădu seama că a zăbovit prea mult în baie.

– Mai stai mult în baie, hai odată ce te mocăiești atât. Știi că la 8 trebuie să fiu la birou.

– Gata, gata, aproape am terminat, spuse el, ștergându-se în grabă pe ochi.

Iar e indispusă, gândi el, în timp ce făcea cafeaua, pe care o bău în grabă aproape fierbinte. Își îndesa burta în pantaloni, îmbrăcă repede și cămașă călcată cu grijă de Crina și când era aproape gata îi strigă prin ușa de la baie:

Citește în continuare »

 

15-bufnite-superbe08

– Și atunci ai intrat în cetate, îl întrebă Judecătorul?

– Nu, pentru că am crezut că nu am văzut bine. Așa cum v-am spus, oamenii din această cetate nu au nici un fel de chip pentru mine, sunt toți niște umbre fără nici un fel de formă. După incidentul cu Pisica de la poarta cetății am petrecut multe ore căutând vreo diferență între umbrele din cetate, dar nu am reușit să găsesc nici una. Știu că poate lumea are impresia că o Oaie, de exemplu, e doar un animal care merge in turmă, fără nici un fel de personalitate, dar nu este așa. Oile se ajută între ele și își protejează mieii cu îndîrjire, iar această grijă le individualizează într-un anume mod. Sau se poate crede că Găinile sunt la fel, sau Șobolanii, dar nu este așa. Deși par prostuțe, de fapt găinile iubesc foarte tare mărgelele așa că fiecare dintre ele se împopoțonează în moduri diferite și cotcodăcesc vesele de fiecare dată când fac ceva. Iar Șobolanii, oricît de respingători ar fi, diferă între ei prin gunoiul din care își extrag de obicei banii. Dar umbrele din acest oraș nu prețuiesc nimic, sau, mai bine zis, nimic atât de mult încât să se poată deosebii între ele. Nu sunt interesate de copii, au bani, pentru că în jurul cetății mișună de Șobolani, dar nu Umbrele sunt cele care au făcut banii. Au mărgele pe ele, dar nu au vreo semnificație aparte…

Citește în continuare »

bufnita

Era o dimineață răcoroasă de toamnă, iar ceața care se lăsase pe strazile cetății anunța o zi senină. Ar fi fost o altă zi normală, dacă nu era agitația din fața unei clădiri impunătoare pe frontispiciul căreia scria mare: JUDECĂTORIE. Înăuntru clădirii era și mai mare vânzoleala, oamenii înghesuindu-se curioși către sala cea mare. ”Uite-l acolo!”, ”Unde? Unde?”, ”Acolo, in boxa acuzațiilor!”, erau cele mai rostite propoziții din sală. Cel către care erau indreptate toate privirile era un barbat, încă tânăr, de un calm nefiresc, având în vedere toată agitația din jurul lui.

– Liniște! Liniște! Se auzii vocea aprodului! Excelențele lor Judecătorii!!!

În sală se lăsă o liniște profundă, în timp ce 6 femei și 6 bărbați, imbrăcați în robe negre își ocupară locurile de la prezidiu. Oamenii din sală priveau fascinați la cei 12 judecători. De foarte mult timp nu ma fuseseră convocați. Ce-i drept, nici nu se mai auzise de un astfel de caz de foarte mult timp. Unul dintre judecători bătu cu ciocanul în masă și întrebă:

Citește în continuare »